Ha, a venit vacanţa

În sfârşit, a venit vacanţa şi pentru mine, deja nu mai suportam să dau teste din câte o sută de pagini, să am teme la care lucrezi între 5 şi 10 ore, sau alte chestii din aceeaşi categorie. La voi oricum, e mult mai bine, că eu încep sesiunea pe 20 ianuarie, deci mai e de muncă semestrul ăsta.. Mai am două teme, un proiect, un test, apoi sesiunea, unde tot ce sper este să intru cu un punctaj suficient de mare din timpul semestrului ca să nu am emoţii, să pot lua oricât acolo. Bine, la programare e obligatoriu să ai jumătate din punctaj şi în sesiune, dar nu e ca şi cum mi-aş face probleme acolo.
Voi ce mai faceţi? Hai că ştiu că sunt mulţi care urmăresc blogul ăsta, are câteva zeci de mii de vizualizări, aşa că acum, că tot mai e puţin şi se termină anul, puteţi să îmi spuneţi impresii legate de blogul ăsta, sau, de ce nu, legate chiar de mine. Nu vă abţineţi de la înjurături, dacă vreţi neapărat, pentru că oricum nu voi publica decât comentariile pozitive, dar cel puţin e bine să ştiu :) Vacanţă plăcută şi la mulţi ani!

Sunt TOCILARI in Vianu?

Bai, sigur multi cand aud de Vianu se gandesc ca e un liceu de tocilari. Care e adevarul? Va spun eu. CNITV asa cum este el are 5 categorii de oameni, printre care se regasesc si tocilarii. Si cand ma refer la tocilari nu ma refer la persoane care invata, ma refer la tocilari din aia clasici, cu mustata nerasa niciodata, ochelari si haine urate, oameni din aia pe care iti vine sa ii bati cum ii vezi, genul de oameni care nu chiulesc, nu sunt foarte destepti, dar fac tot posibilul sa invete. O sa iau fiecare categorie in parte. Cele 5 categorii sunt: OBSEDATI (cei mai multi, se gasesc la tot pasul si nu stii cum sa scapi de ei), SCLAVI (astia sunt mai putini, dar exista, oricum, de astia nu te apropii prea tare, ca s-ar putea sa fie contagios), TOCILARI, astia sunt chiar foarte putini si cred ca sunt pe cale de disparitie, NORMALI (si astia sunt destui, dar nu prea ies in evidenta), si nu in ultimul rand RETARDATI, astia sunt mai multi decat ar fi cazul, cocalari din aia fara creier sau altfel de specimene, care ajung aici din greseala.

1. OBSEDATI- genul de oameni care isi folosesc timpul in mod excesiv pentru a invata. Probabil fiecare elev din liceu (cu exceptia alora retardati mental) e putin obsedat, altfel nu ar fi ajuns aici . Desigur, obsesia poate varia, sunt unii care ajung la nivele infioratoare, oameni care lucreaza 12 ore pe zi la chimie, de exemplu, sau alte chestii. Oricum, obsedatii sunt ok in general (daca nu sunt si sclavi sau tocilari), au grija sa aiba si timp liber si reprezinta cel mai mare procent din Vianu.

2. SCLAVI- pe astia i-am urat, si din pacate am avut parte de destui in timpul liceului. Genul ala de oameni care se duc la profesori cu zaharelul: don' profesor, pot sa va pup mana? Dar pot sa va ud florile, doamna profesoara? Pot sa va pup in fund, domnule profesor? Dar insist, sunt profesionist :)) Cam asa fac. Nu invata foarte mult si nici nu sunt foarte destepti (daca nu au un nivel de obsesie destul de mare), in schimb iau note destul de mari lingand profesorii si incercand sa para ca stiu. Ridica mana chiar daca nu stiu, se fac ca stiu raspunsuri, repeta dupa profesor si au grija sa fie ei hartia igienica in cazul in care ramane profesorul fara. Sfatul meu e sa fugiti cat puteti de asemenea oameni.

3. TOCILARI- astia saracii sunt nevinovati. Nimeni nu ii baga in seama, nu au prieteni, dar nici nu supara pe nimeni. Isi vad de treaba lor, invata si ei cat pot, fara a depasi totusi limita catre obsesie. Au grija sa aiba note destul de mari la toate materiile, chiar daca nu neaparat 10, pur si simplu invata fara a face din asta o obsesie. Nu au alt scop decat sa treaca, nestiind foarte bine ce vor sa faca in viata. De asemenea, nu prea ies in timpul liber si nu sunt foarte sociabili. Au grupul lor restrans in care discuta despre ultimele teme. Si din cand in cand ii barfesc pe ceilalti. Si cum nu fac rau nimanui stiu toate barfele din clasa, pentru ca nu le raspandesc peste tot, deci daca vreti sa aflati barfe stiti la cine sa apelati.

4. NORMALI- despre ei nu am mare lucru de zis. Sunt niste oameni plati, sociabili, in general, care se plang de liceu si de faptul ca e greu, ies destul de des pe afara, dar nu au niste personalitati iesite din comun. Sunt genul de oameni care ies din liceu fara ca cei de peste 2-3 ani sa stie vreodata ca au existat. Le place sa ironizeze celelalte categorii, au note de trecere, undeva in jur de 7-8, si au o parere buna despre ei, cu toate ca nu sunt chiar asa de importanti. Pot fi destul de enervanti, dar majoritatea sunt ok.

5. RETARDATI- cea mai amuzanta categorie. In mod paradoxal, exista suficienti retardati mental in Vianu, unii din aia de le curge saliva din gura, de stai si te uiti la ei si iti dai seama ca mare e turma si multi prosti in ea. Efectiv, te gandesti ce cauta oamenii aia in Vianu si de e au ajuns acolo. Ii vezi ca se uita la tabla si efectiv nu inteleg, vezi pe fata lor ca nu au nicio treaba cu ce se intampla acolo. Nu isi fac niciodata temele, sunt tot timpul in situatie de corigenta, dar in mod paradoxal trec in fiecare an si chiar iau bacu'. Nu stiu cum, ei stiu, e un fel de minune, stai si te intrebi an de an cum de au reusit sa treaca, desi se vede clar ca nu stiu nici macar materia din anii trecuti, si ti-ai dori sa pice, dar cumva reusesc sa treaca. Copiaza, se dau bine pe la profi in ultimele saptamani, nu stiu, dar cumva trec.

Cam astea sunt categoriile din Vianu, voi puteti alege in care doriti sa fiti !

M-am întors!

Salutări, profesori care citiţi posturile mele fix în secunda în care apar, vă doresc la mulţi ani şi multă baftă.
M-am gândit să mai postez şi eu ceva pe blogul ăsta, pentru că sigur o să facă foarte multe vizualizări. Ceea ce mi se pare foarte tare. Cu ce aş putea să încep decât cu faptul că îi mulţumesc d-lui profesor Chiteş că ne-a predat mai multă matematică decât trebuia. Deşi mulţi l-au înjurat în timpul anului (eu nu eram printre ăia :)) ) acum la facultate chiar m-au ajutat cunoştinţele respective, când au auzit colegii mei de serii şi spaţii vectoriale se uitau ca proştii la tablă, eu mă uitam la ei şi le ziceam: bă, asta am făcut în liceu ...

Îmi pare rău că nu mai sunt la liceu doar dintr-un singur motiv: sesiunea este în ianuarie, eu în ultima săptămână de şcoală dau trei teste şi mai am şi de făcut o temă mare la engleză, abia aştept să termin, vacanţa nu a părut niciodată aşa de îndepartată. În rest la facultate e mai bine, chiar dacă momentan fac multe materii care nu mă interesează, dar cel puţin există o libertate mult mai mare. Adică poţi face ce vrei, vii când vrei, unde vrei, e responsabilitatea ta, contează doar să ai note de trecere în teste şi examene.

La un moment dat am spus eu de un profesor că este comunist, am înţeles că s-a supărat cam tare, deşi nu avea de ce. Dânsul avea un punct de vedere, nu îţi poţi da cu părerea despre o persoană pe care nu ai avut-o la clasă, ceea ce este total adevărat, nu sunt în măsură să spun cum este, dar nu trebuie să se supere pe mine, trebuie să se supere pe elevii lui, în cel mai rău caz, presupunând că ar trebui să se supere pe cineva. Adică nu ţin minte să fi fost vreunul care să îmi fi zis altceva, toţi îmi ziceau că este cam comunist. Încă ceva, să nu confundăm comunismul în sensul strict cu comunismul în sensul pe care îl dau elevii. Sensul al doilea nu se referă la apartenenţa la o ramură politică, ci la modul de comportare. "Comunist" înseamnă, în limbaj colocvial, persoană care acordă regulilor o importanţă exagerată sau o persoană care face abuz de putere. Nu ar trebui să se supere pe mine, nu fac niciun nume public, eu spun doar ce am auzit de la alţii. Iar până la urmă interesul profilor ar trebui să fie şi ca elevii să aibă o părere bună despre ei. Zic şi eu...

Aşa, am auzit una tare, liceul fostei directoare ar fi de fapt o afacere PDL-PSD, prin care se face spălare de bani sau ceva. Nu ştiu ce să zic, sincer nu mă interesează, dar mi s-a părut amuzant. Chiar dacă este adevărat nu pot decât să îi felicit pentru ingeniozitate. Adică acum se explică de ce taxele sunt de 9000 de euro pe an, aşa pare mai logic.

A, şi mai regret că nu mai am aşa de mult timp liber, în liceu mă duceam să mă distrez la ore, acum efectiv e mult prea epuizant, nu mai am timp de altceva, ajung acasă şi cad în pat pentru că efortul depus la ore este suficient de mare..Voi ce treabă aveţi, vă distraţi :))

A, cică pe 21 murim. Mi-am imaginat un scenariu destul de interesant legat de sfârşitul lumii. Să presupunem, de dragul discuţiei, că ar fi clar sfârţitul lumii pe 21, un asteroid imens loveşte pământul şi nu avem mijloacele necesare pentru a-l distruge în timp util. Ce s-ar întâmpla? Ar fi haos total, oamenii s-ar omorî pe stradă, nu ar mai merge nimeni la servici sau la ore, ar fi oameni beţi şi drogaţi peste tot, sinucideri în masă, chestii de genul ăsta.. Eu chiar nu ştiu ce aş face, probabil aş încerca să îmi petrec timpul cu oameni cu care m-am înţeles bine. Sau nu ştiu :)) Vă las pe voi să vă gândiţi cum aţi reacţiona. :)

Ceva ca de început

Nu am mai scris de mult pe blogul ăsta, aş vrea să urez mult succes celor care încep mâine liceul, şi mai ales vă urez să nu vă lăsaţi niciodată influenţaţi, nici de profesori, nici de colegi, nici de părinţi, să faceţi doar ceea ce vreţi şi să încercaţi să vă trasaţi propriul vostru drum. Să nu vă omorâţi visele, nici speranţele, continuaţi să credeţi în ceea ce vreţi, pentru că altfel nu veţi putea reuşi vreodată. Deşi o să întâmpinaţi şi dificultăţi nu lăsaţi micile probleme să vă scufunde corăbiile şi continuaţi să luptaţi pentru ceea ce este important :)

Bacu' - sau despre cum cred eu că ar trebui modificat numele liceului

Am terminat un liceu cu un nume foarte pompos: Colegiul Naţional de Informatică "Tudor Vianu". Colegiu de Informatică... Tudor Vianu... Informatică... ceva nu se leagă, nu vi se pare? Şi nu e vorba doar că Vianu a fost critic literar. Vreau să analizez acum bacu' de anul acesta, şi o să fac legătura cu numele mai târziu.

Am avut o medie acceptabilă, 9.48, am avut 9.50 la mate, nu ştiu exact ce am greşit, iar la info am greşit aiurea o grilă, altfel aş fi avut mult peste 9.60 acum. Subiectele au fost cele mai uşoare din ultimii ani, dar promovabilitatea a fost extrem de mică. Să analizez pe rând cele 3 materii la care am avut de dat probe.

La română am avut la subiectul 3 să analizăm o poezie aparţinând lui Mihai Eminescu. Poezie era aproape clar că se dă, de obicei se respectă modelul pus înainte, iar dintre toţi poeţii Eminescu este de departe cel mai uşor de înţeles, orice elev de la ţară care a studiat ceva în liceu ar trebui să ştie să analizeze o poezie, că e ea Floare Albastră, Sara pe Deal sau Luceafărul (deja asta e mai complicat). Eu tot nu pot să înţeleg, poate sunt eu defect, cum e posibil să pici bacu' la română? 30 de sutimi le iei doar dacă faci un eseu argumentativ, la care nu trebuie să ştii nimic dinainte. Mai luai câteva sutimi comentând un paragraf, dădeai 2 sinonime, mai făceai încă un exerciţiu la subiectul 1 şi gata. Mie mi se pare că trebuie efectiv să nu vrei, să vii ca nesimţitul şi să scrii că e mişto să ai calităţi, da' e mai mişto să ai un iphone... şi sunt unii care iau 1.00, e clar că pur şi simplu nu vor, pentru mine oamenii ăştia ar trebui direct să nu mai fie lăsaţi să dea bacu' niciodată.

Acum vine matematica. Dacă ai promovat 12 clase automat trebuie să fii capabil să faci modulul unui număr complex super banal, de tipul (1+i)^2, trebuie să ştii o ecuaţie de gradul 2, să rezolvi o inegalitate de genu' 2^(x+1)<4, pe care o făceam şi în clasa a 5-a, să ştii puţin legat de submulţimi, să înmulţeşti 2 vectori şi teorema cosinusului (care se face într-a 7-a la liceele bune). Asta a fost materia de clasele 9-10, pe care ar fi trebuit oricine să ia maxim, sau măcar 25 din 30, admiţând că a mai greşit la calcule. Dacă în plus mai ştiai să derivezi, să calculezi un determinant şi să ştii că derivata unei primitive e chiar funcţia aveai nota 5 asigurată. Părerea mea este că cei care nu trec bacu' la mate nu trebuiau trecuţi clasa a 10-a, este vina profesorilor că asemenea elevi ajung să dea bacalaureatul. Nu înţeleg de ce toată lumea crede că trebuie să termine orice prost un liceu. Nu eşti în stare, nu faci liceul, mai bine munceşti pe şantier şi eşti mai cinstit faţă de tine însuţi.

Ultima probă, cea la alegere, este bazată aproape complet pe materia din maxim 2 ani. La fizică se dă din clasele 9-10, la chimie se dă la alegere 10-11 sau 9 cu 12, la bio se dă tot ceva gen 9-10 cu 11-12, la alegere, din câte ştiu, iar la info, deşi materia cuprinde 3 ani, clasa a 11-a nu intră aproape de loc. Deci dacă învăţai cât de cât măcar la una din astea 4 materii era imposibil să nu treci. La info cel puţin problemele scrise erau absolut penibile, şi în rest erau nişte grile care ţineau mai mult de logică decât de altceva. Am greşit o grilă pentru că trebuia să găsesc un număr minim, şi trebuia să iau în calcul multe posibilităţi, şi în loc să spun 2 am zis 3.

Acuma rezultatele. Vianu a fost SINGURUL liceu din Bucureşti în care nu au existat elevi care să pice. Mulţi se iau după media de intrare la liceu, iar Vianu a fost pe locul 4 în ultimii ani, după Sava, Lazăr şi Viteazu, dar este o mare prostie, notele de intrare nu spun nimic, trebuie studiată evoluţia curbei intrărilor în comparaţie cu curba ieşirilor. Generaţia mea a intrat cu 9.17, acum aţi spune că am fost o generaţie slabă, nu? Cu toate astea, noi am fost singurii care au promovat bacul cu toţi, ceea ce spune foarte multe, înseamnă ca pregătirea făcută aici ne-a ajutat. Deşi în Sava s-a intrat cu ceva gen 9.50 au existat destui care au picat, ceea ce înseamnă că liceul a transformat nişte elevi cu note mari în nişte elevi care nu sunt în stare să treacă bacul. Cred că la anu' ar trebui reconsiderate opţiunile, este absolut evident că Vianu este cel mai bun liceu şi singurul care merită.

Ce voiam să spun cu numele? Cele mai mari note s-au obţinut la română, într-un liceu de info, paradoxal, nu? Aşa că propun să se numească de acum, pentru a fi în pas cu notele obţinute,  Colegiul Naţional de Limba şi Literatura Română "Tudor Vianu" :)) .

Bacu'

Super, e 6:30 şi nu mai dorm de o oră şi jumătate, cumva am deschis geamul, şi am deschis şi protecţia pentru ţânţari, din greşeală, aşa că după 2 ore de somn m-am trezit cu vreo 10 ţânţari care îmi bâzâiau la ureche... Gata cu somnul, am deschis calculatorul şi înainte să plec să dau ultima probă o să spun câteva cuvinte despre bac.

La română a fost ok, doar că nu sunt suficient de bun încât să mă pot evalua, mai ales că majoritatea criteriilor sunt subiective. Toţi colegii au zis că au făcut bine şi au fost fericiţi. M-a enervat totuşi că a picat Eminescu, putea să pice Blaga, sau Nichita Stănescu, aşa de Eminescu au auzit toţi ţăranii, speram să fie ceva mai nasol să pice mai mulţi, dar asta e.

La matematică au fost cele mai simple subiecte din ultimii ani, dupa o oră terminasem tot, am mai stat o oră să mă verific şi după am ieşit. Toată lumea a zis că a fost simplu, dar acuma rămâne de văzut cât de bine am redactat, ăsta fiind singurul criteriu după care o să se facă departajarea.

În fine, acum plec să dau proba de info, probabil o să fie destul de uşor, având în vedere cum s-au desfăşurat lucrurile până acum. Am plecat, baftă!

Competenţe ...

Eh, m-am gândit să zic şi eu două vorbe despre competenţele care trebuie date la bac.
1. Sunt o bătaie de joc.
2. Sunt o mare bătaie de joc. :))

Asta ar fi aşa pe scurt. Să o iau sistematic. Competenţele la română verifică dacă eşti în stare să citeşti, să-ţi dai cu părerea despre ceva de interes general şi eventual să mai ştii nişte noţiuni, gen text descriptiv, argumentativ, etc, dar nu neapărat, experimentat înseamnă peste 75, deci acele noţiuni pot lipsi.

După, competenţele digitale mi s-au părut bătaia de joc supremă. Pe lângă faptul că a trebuit să stau o oră jumate să aştept să intru în sală, proba era absolut penibilă, aveai un buton pe care scrie "help" în orice office, trebuia să fii complet cretin să nu fii în stare să faci aşa ceva.

La engleză a fost ceva mai bine, dacă exclud partea de listening, unde trebuia să ascultăm 2 texte uşurele de 2 ori (deşi era suficient o dată). A fost amuzant că noi am ascultat primul text chiar de 4 ori, player-ul era pe repeat şi profii supraveghetori nu s-au prins, noi nu prea ştiam regulamentul, aşa că am ascultat un text complet penibil de 4 ori. Din fericire cineva mai răsărit s-a prins că nu trebuia să mai ascultăm a 3-a şi a 4-a oară, aşa că cel puţin nu am ascultat şi textul următor de alte 2 ori. La reading si writing incă nu ştiu ce am făcut, iar la speaking a luat cam toată lumea maxim (b2).

Concluzia: multă bătaie de cap pentru nimic, am pierdut 4 zile din viaţă ca să dau nişte probe care nu mă vor ajuta la absolut nimic.

O curiozitate

Mă gândeam că dacă tot voi termina în curând de scris pe blogul ăsta (după vine rândul vostru să scrieţi) ar fi interesant să ştiu cine citeşte acest blog. Ce vreau să spun este că am strâns vreo 18.000 de vizualizări de când am blogul, şi la fiecare postare sunt cam 200 de cititori  în ziua în care o pun. Probabil că vi se pare puţin, având în vedere că blogurile cele mai tari au mii de vizualizări zilnic, dar pentru un blog care abordează doar subiecte legate de Vianu şi chestii de liceeni, în general, mi se pare destul de mult. Aşa că dacă vreţi lăsaţi comentarii la postul ăsta, să îmi spuneţi cine sunteţi şi de când urmăriţi acest blog. :)

L.E: 150 de vizualizari, un singur răspuns, biiine, nu vreţi să îmi spuneţi cine sunteţi :))

Defilarea absolvenţior

Azi am avut defilarea, şi o să povestesc câte ceva despre cum a decurs ziua. În ciuda a ceea ce credeam, că o să fie un eveniment plictisitor, a fost ceva deosebit, şi chiar merită să vă duceţi într-a 12-a, este ceva unic în viaţă.
 Ne-am întâlnit la 8:00 la Romană. Din păcate vremea nu a ţinut cu noi, aşa că a trebuit să îndurăm ploaia torenţială. Defilarea propriu-zisă înseamnă că fiecare clasă se îmbracă în ceva anume şi mergem pe stradă, tot liceul, de la Romană până la liceu. Noi am fost costumaţi în oameni din perioada interbelică: băieţii cu costum, baston, joben, iar fetele cu rochii specifice. Alte clase s-au îmbrăcat în îngeri şi demoni, doctori şi pacienţi, arabi şi arăboaice, egipteni, hawaieni, şi încă vreo două teme, care îmi scapă acum.
Încet încet lumea s-a adunat, au apărut şi ceva profi, prilej cu care s-au scandat diverse mesaje, pe care nimeni nu ar fi îndraznit să le spună în mod normal, apoi în ciuda ploii care nu se oprea am luat-o la drum, toţi cu umbrelele după noi. Ploaia nu ne-a oprit să ne strigăm liceul, clasele şi alte mesaje de acest gen. Nu au fost mulţi oameni care să ne vadă, dar până la urmă nici nu mai conta, ideea era să ne simţim noi bine, defilarea era pentru noi, nu pentru ceilalţi. Ce mi s-a părut urât a fost că au venit foarte puţini profesori, aşa cum noi am putut îndura ploaia trebuia să o suporte şi ei, dacă le-ar fi păsat de noi. Trecând peste, a fost ceva drăguţ, amuzant şi ... cam ud.
Momentul care m-a surprins de-a dreptul a fost când am intrat în liceu. Pe lângă faptul că am intrat pe o uşă care nu se foloseşte în mod normal, şi dă direct în holul mare al liceului, tot restul şcolii era acolo, aplaudând, şi chiar mai mult, am fost întâmpinaţi cu flori. Pentru mine chiar a fost un moment emoţionant, şi sunt sigur că şi ceilalţi au simţit la fel.
Apoi fiecare diriginte, împreună cu un elev desemnat de la fiecare clasă, a ţinut câte un discurs. Aş vrea să le mulţumesc colegilor mei pentru că mi-au făcut onoarea să mă numească pe mine să ţin discursul, deşi sigur ar fi fost destui cel puţin la fel de buni ca mine, şi pentru mine chiar a fost o onoare să îmi pot reprezenta clasa. Discursul meu a fost ultimul, şi având în vedere că nu s-a înţeles foarte bine îl postez aici, redând marea majoritate a cuvintelor pe care le-am spus (nu am venit cu nimic scris, aşa că nu pot reda exact):
"Având în vedere că sunt ultimul care vorbeşte, aş vrea să ţin un discurs mai puţin obişnuit, încercând să exprim sincer părerea mea şi a colegilor mei legată de aceşti patru ani. Poate că sinceritatea doare, dar eu doresc să spun adevărul, şi sper ca fiecare dintre cei prezenţi să mă asculte.
Nu vreau să spun ca toţi ceilalţi ce minunat a fost, ci dimpotrivă. Nu am fost o clasă foarte unită, în schimb am avut de învăţat nişte lecţii de viaţă deosebit de importante. Pe de o parte am avut de învăţat că în viaţă trebuie să facem o alegere, putem să ne păstrăm demnitatea şi să continuăm cu fruntea sus, sau putem să fim prefăcuţi, linguşindu-i pe cei mai puternici decât noi, pentru a avea succes. Pe de altă parte, am avut de învăţat că în viaţă suntem singuri, şi oricât de mulţi prieteni am avea până la urmă nu ne putem baza decât pe noi înşine, pentru că fiecare îşi vede doar interesul său.
Legat de profesori, pot spune că am avut atât profesori deosebiţi, care chiar ne-au învăţat multe, cum ar fi domnul profesor Manz sau domnii profesori de matematică pe care i-am avut [am avut 3 de-a lungul anilor], în schimb există şi profesori care au abuzat de autoritatea lor, sau cărora nu le-a păsat deloc de noi. De la toţi am avut câte ceva de învăţat.
Sper ca acolo unde vă duceţi să fiţi cei mai buni şi să nu uitaţi că ceea ce ştiţi se datorează şi acestui liceu. Termin cu un citat din Socrate: Cunoaşte-te pe tine însuţi!"
După acest discurs am fost prin liceu, să îmi iau rămas bun de la toţi colegii pe care îi ştiam, apoi am făcut multe poze, probabil mai multe decât în toţi cei 4 ani (asta apropo de clase unite), şi la final am asistat la meciul elevi-profesori, ocazie cu care mi-am luat la revedere (un adio e mai bun, vorba unui cântec) de la cei pe care îi ştiam de la clasele 9-10.
Pentru mine a fost o zi deosebită, şi aş vrea să ştiţi că oricine din Vianu ar dori să vorbească vreodată cu mine mi-ar face o bucurie.

Balul de absolvire

În mod incredibil am avut deja balul de absolvire, şi sincer nu prea înţeleg unde s-a dus tot timpul ăsta, acum o zi începeam clasa a 12-a şi acum... gata. Lăsând asta la o parte, balul s-a ţinut la Marriott (că doar suntem cu fiţe, lux de Vianu :)) ) şi a fost un eveniment de neuitat (cel puţin partea pe care n-am uitat-o ).
Pe lângă faptul că ne-am îmbrăcat toţi la costum, ceea ce a fost destul de amuzant, am putut să vorbim poate pentru ultima oară cu toţi colegii de generaţie cu care ne-am înţeles în aceşti ani. Balul în sine a fost amuzant, a fost un concurs de dans elevi-profesori, apoi fiecare clasă a prezentat un colaj cu poze făcute de-a lungul celor 4 ani, iar cel mai surprinzător eveniment a fost o cerere de căsătorie, o colegă de generaţie a fost cerută de faţă cu toată lumea, lumea a început să urle "spune da!", fata a spus da, şi toată lumea a fost încântată. Bine, după mi-am dat seama că probabil vorbiseră înainte, având în vedere că nu a părut surprinsă aproape deloc, dar chiar şi aşa tot a fost drăguţ :).
Am avut ocazia să vorbesc cu colegii de la fosta mea clasă, şi din câte am observat voi fi coleg cu mulţi dintre ei la facultate (asta presupunând că intru). Ce mi s-a părut tare e că o colegă m-a felicitat pentru faptul că am ţinut blogul acesta, lăsând să se vadă felul în care am evoluat dintr-a 9-a şi până în prezent, şi din câte ţin minte m-a întrebat dacă am evoluat în bine sau în rău, iar eu am zis că orice acumulare de experienţă este practic o chestie bună.
Din păcate nu am avut ocazia să îmi revăd decât o mică parte din profesori, pentru că au venit foarte puţini, fapt care mi s-a părut regretabil, având în vedere că probabil nu îi voi mai întâlni. În rest,ce se întâmplă la bal rămâne acolo, sau cel puţin aşa ar trebui :).

Mda, clasa a 12a

Mda, am trecut de jumătatea semestrului al doilea, şi ce pot să vă spun este că într-a 12a este foarte naşpa... Pe lângă faptul că la şcoală nu mai facem absolut, da' absolut nimic, şi venim degeaba, doar să facem prezenţa, în loc să facem ceva util, sau cel puţin ceva amuzant, atmosfera generală este foarte încordată, toată lumea parcă şi-a făcut din bac scopul vieţii, îi vezi pe toţi cum stau ca nişte obsedaţi cu variantele la şcoală şi cum discută pauză de pauză despre chestii de genul ăsta... Nu zic că eu nu învăţ pentru bac, da' acuma nu înseamnă că asta trebuie să îmi ocupe tot timpul, la şcoală aş vrea să vin să mă mai şi relaxez. Şi nu e doar la mine în clasă, şi în restul şcolii e cam la fel, întrebi lumea ce are de gând să facă în săptămâna altfel, răspunsul e clasic deja: îmi trag scutire şi lucrez la mate!

Legat de ce se face efectiv la şcoală, acum am 2 note aproape la toate materiile, şi cu toate astea sunt obligat să vin la toate orele, deşi majoritatea sunt inutile. În ultimele 2 săptămâni densitatea medie la mine în clasă a fost de 10 oameni pe zi, şi mi se pare normal, vin la şcoală şi după vreo două ore ajung efectiv să constat că mai bine stăteam şi dormeam. Aşa ca un exemplu, a fost o zi când am venit la şcoală la prima oră, după la a treia oră rămăsesem în jur de 5, a venit profa, evident că nu am făcut oră 5 oameni, şi după aveam două ore aceeaşi materie, dupa vreo 30 de minute a plecat profa, i se făcuse şi ei silă să stea cu 5 oameni în clasă... Aşa că am plecat acasă, dar evident, s-au găsit vreo 3 care să rămână, aşa că ne-am luat absenţe toţi la ultima oră, în care evident că nu s-a făcut nimic în afară de notarea absenţilor. Şi asta e doar aşa un caz izolat. Am câţiva colegi mai inteligenţi, şi-au tras niste scutiri pe câteva săptămâni şi au venit la şcoală doar când au vrut.

De departe cel mai ciudat lucru este că deşi suntem a 12a, şi notele nu mai contează la absolut, da' la absolut nimic, foarte mulţi (vorbesc în general) au devenit nişte sclavi şi vor să fie ei cât mai bine văzuţi de profesori, eventual în defavoarea altora, şi efectiv, nu înţeleg de ce, mai ales că acuma chiar nu contează. Înţeleg, te-ai străduit până acum să ai note bune, mai era o bursă, o chestie, da' acuma, la sfârşitul clasei a 12a, te-ai aştepta să fie oamenii mai luminaţi, să se vină la ore doar pentru a se asigura nişte note, şi în rest să stăm acasă să învăţăm sau măcar să nu pierdem timpul inutil.

Singura materie la care facem efectiv ceva este matematica, în rest chiar şi la materiile de bac nu facem doar variante, aşa cum ar fi normal, sau chiar nu facem deloc, aşa că fiecare trebuie să se descurce cum poate, ori să-şi bage meditaţii, ori, aşa cum fac eu, să înveţe singur.

Deşi nu aş fi crezut, abia aştept  să termin liceul, să scap de toate orele inutile, de stres, şi de atmosfera asta. Nu mai ies oamenii pe afară, nimic, toată lumea închisă în casă şi lucrează. Citisem acum câteva zile într-un blog că toată lumea într-a 12a se gândeşte la balul de absolvire, mi-a venit să râd, la noi aproape că nu se menţionează, o să fie un eveniment ca oricare altul şi atât. Ce pot să vă spun, succes dacă sunteţi în clasa a 12a!

Prietenia

M-am gândit să postez ceva şi Ape anul acesta, doar că nu prea mai am idei pentru chestii legate de şcoală, fiind a 12-a nu mai contează decât pregătirea pentru bac, şi ce se întâmplă pe la şcoală nu e prea relevant, aşa că poate e interesant să scriu un mic articol despre prietenie.

Prima întrebare care se pune: există prietenie? 

Acum câteva zile eram la şcoală şi mi-a venit în minte următoarea întrebare: ce opere literare au ca temă principală prietenia? Oricât m-am străduit să găsesc ceva, nu am găsit nimic interesant, doar cărţi pentru copii, gen Harry Potter, sau oricum, cărţi nu foarte serioase. Atunci mi-am pus întrebarea: de ce nu s-a scris despre prietenie decât foarte puţin? Poate pentru că prozatorii au ştiut că ar fi puţin ireal să scrie despre o prietenie adevărată, sau poate pentru că nu li s-a părut o temă care merită interes; în ambele cazuri rezultă că oamenii nu cred în prietenie, sau chiar că aceasta nu există. Este evident că pentru realişti prietenia nu este o temă ce merită tratată, existând alte teme ce implică nişte conflicte mai mari. În prietenie nu există conflicte, cel puţin nu sunt nişte conflicte în care oamenii se implică aşa de tare. Te-ai certat cu un prieten înseamnă că îl ignori şi gata, nu merită să îţi baţi capul cu asta. Încă ceva important de ştiut: nu mă refer decât la prietenia dintre persoane de acelaşi sex (şi evident heterosexuale), pentru că dacă vorbim de prietenia dintre persoane de sex opus atunci aceasta poate degenera, şi atunci nu mai este vorba despre prietenie dezinteresată. Ceea ce merită dezbătut este dacă există prietenie între persoanele de acelaşi sex, sau dacă prietenia reprezintă doar nişte activităţi comune, care o dată ce dispar nu mai există nici prietenie. În susţinerea acestui argument pot vorbi despre prietenii pe care îi avea fiecare în şcoala generală sau chiar în liceu, şi care au dispărut o dată cu trecerea la o altă etapă.

A doua întrebare: ce este prietenia?

Pentru a răspunde la această întrebare este necesar să cunoaştem împărţirea iubirii la vechii greci: exista iubirea ca eros, iubirea fizică dintre două persoane, philia, care pe scurt ar putea fi tradusă ca prietenie, storge, afecţiunea dintre membrii familiei, si agape, dragostea lui Dumnezeu către oameni. Prietenia este deci philia, astfel încât nu trebuie confundată nici cu dragostea în sens creştin, nici cu iubirea, nici cu afecţiunea dintre rude. Pierdem deci o mulţime de posibilităţi de a vorbi despre prietenie, astfel încât rămân atât de puţine cazuri, încât este foarte greu să le găsim. Pot exista cazuri în care două persoane să fie într-o relaţie sinceră de prietenie, apoi această relaţie să se răcească, dar prietenia adevărată, necondiţionată şi sinceră ar trebui să dureze toată viaţa, ceea ce aproape că transformă conceptul într-un mit. Prietenia nu trebuie confundată nici cu dragostea platonică, deşi aceasta se referea la iubirea dintre doi bărbaţi, care se iubesc pentru partea spirituală, nu pentru cea fizică, este totuşi legată de homosexualitate. Având în vedere toate aceste aspecte, probabil că cel mai bine ar fi să tragem concluzia că prietenia este relaţia care nu se poate transforma în iubire, este o relaţie sinceră, bijectivă, neinteresată şi de durată nedefinită. Dacă există cu adevăarat sau nu, asta depinde de părerea  fiecăruia.

A treia întrebare, cu rol concluziv: care ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de prietenie?

Există, în mare, două poziţii faţă de prietenie şi două maniere de a o vedea. Pe de o parte sunt cei care spun că prietenie adevărată nu există, iar pe de altă parte sunt cei care cred că există aşa ceva, indiferent dacă au experimentat-o sau nu. Este evident că şi cei din prima categorie recunosc că au nevoie de oameni cu care să vorbească. Aristotel împarte philia în prietenia utilităţii, prietenia plăcerii şi prietenia binelui sau prietenia de caracter. Prima categorie reprezintă relaţia stabilită între oameni care au interese comune, de exemplu între vânzător şi cumpărător. A doua reprezintă relaţia între persoane cărora le place să petreacă anumite activităţi între ei, iar ultima categoria ar reprezenta prietenia între persoane cărora le place caracterul celuilalt. Teoretic ultima categorie este considerată prietenia adevărată, deşi părerea mea este că aceasta este doar un criteriu necesar, dar nu suficient pentru o prietenie adevărată. Majoritatea oamenilor admit că au nevoie de prietenia care aparţine primei sau celei de-a doua categorie. Aceştia sunt oamenii care nu cred că există o prietenie adevărată. Cei care îşi doresc o prietenie adevărată doresc o prietenie din cea de-a treia categorie. Sfatul meu pentru cei care s-au chinuit să citească acest articol până aici este să privească prietenia într-o manieră rezervată, cumva îmbinând cele două poziţii: să speraţi că puteţi da peste prieteni adevăraţi (despre care nu veţi putea spune că au sunt aşa ceva decât peste mai mulţi ani), dar să nu consideraţi pe nimeni prieten adevărat până nu aveţi dovezi suficiente.

Poate că o să scriu şi un articol despre eros, sper că am oferit nişte informaţii interesante, mai mult decât aş fi spus dacă povesteam nişte detalii neinteresante de la şcoală.