Elevul de Vianu in societate

Ma gandeam de curand la ce inseamna sa termini Vianu si la rolul celor care au terminat liceul asta in societate. Desigur, nu vorbesc de cei care au trecut prin liceu ca musca prin lapte, ma refer in principiu la cei care isi merita numele de absolventi de Vianu. De asemenea, nu ma refer la cei care sunt acum in liceu, pentru ca nu ii cunosc si din cate inteleg nivelul a scazut (desi sunt sigur ca mai sunt inca niste mohicani care duc mai departe onoarea liceului). Ma refer strict la absolventii de pana acum. Mi-a venit ideea pentru articolul asta pentru ca recent am auzit un profesor care se mandreste cu liceul pe care l-a terminat, ne-a mentionat de 2 ori in 4 cursuri ca a terminat Vianu prin anii '70, si este singurul profesor din facultate care a mentionat ce liceu a facut, ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca probabil a fost mandru de asta si ca i-a placut sa invete acolo.

In principiu, mai ales prin Politehnica, cei care au terminat Vianu sunt in topul ierarhiei, efectiv nu mi-a venit sa cred, laboranti, asistenti, ba chiar si profesori din Politehnica absolventi de Vianu. Ceea ce nu ma face decat sa fiu mandru de statutul acesta, de absolvent Vianu. Pentru ca pana la urma te formezi in liceu, la facultate deja nu prea mai inveti sa inveti, acolo doar aplici metodele de invatare pe care le-ai invatat in liceu. Ce am mai auzit prin Poli a fost de asistenti din Viteazu, si ei sunt destul de multi, si studentii de acolo sunt foarte buni, poate, ca medie, la fel de buni ca cei din Vianu, in schimb ca numar cei din Vianu au o adevarata hegemonie in Politehnica si cred ca si la mate-info, la Universitatea Bucuresti. Nu mai vorbesc de cei care acum sunt in afara.

Sper ca si in continuare generatiile urmatoare sa pastreze traditia, pentru ca peste 20-30 de ani, cand o sa le spun celor mai tineri ca am facut Vianu sa inteleaga ce inseamna asta.

Avem dreptul să ne exprimăm!

Ok, am de gând să scriu acum un articol care va stârni multe reacţii adverse, aşa cum s-a întâmplat cu toate articolele mele, în ultimul timp. Dar ghiciţi ce, nu mă interesează! Constituţia României îmi permite să vorbesc liber despre ceea ce vreeau, să critic pe oricine, şi am de gând să mă folosesc mereu şi mereu de acest drept. Nu aş fi scris articolul acesta dacă nu aş fi văzut că s-au aflat anumite chestii şi de cei din exterior... Pun aici un link cu un blog al unei persoane care a făcut un studiu pentru facultate despre Vianu:
drepturifaradelege.wordpress.com

„Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.Cenzura de orice fel este interzisa” (cap. II, art. 30, alin.  1 si 2)"

Din păcate, în liceul pe care l-am făcut acest lucru nu mai este valabil. Conducerea liceului a încălcat constituţia, având nu mai puţin de 3 articole în regulament în care se prevede că nimeni nu îşi poate vorbi liceul de rău şi un articol care prevede că profesorii nu au dreptul să se bârfească între ei. Cu ce drept fac ei asta? Cu niciun drept, fac abuz de putere, exact aşa cum obişnuiau să o facă cei din regimul comunist, şi îmi pare foarte rău să o spun, dar aşa este. Toţi sunteţi curioşi de ce s-au impus măsuri atât de absurde. Ei bine, în vară, după ce am terminat liceul, mi-am permis să fac un articol în care criticam defectele anumitor profesori, iar domniile lor, în loc să îşi recunoască defectele şi să încerce să le îndrepte, au preferat să pună totul sub tăcere. A trebuit să scot postările respective de pe blog, nu insist asupra detallilor, dar nu mi se pare normal ceea ce se întâmplă. Nu vreau să dau nume, cert este că undeva acolo sus, anumiţi profesori importanţi şi cu relaţii importante în politică s-au supărat pe articolele mele, parţial inofensive, şi s-au gândit să instituie un fel de dictatură în liceu. Iar de când am plecat am auzit că este din ce în ce mai rău. Toată lumea îmi zice că s-au făcut mai răi toţi profesorii, toţi îmi spun că abia aşteaptă să termine şi alte chestii din astea. În ritmul ăsta toţi olimpicii, mândria liceului, o să migreze la ICHB, o să scadă media de intrare şi marele prestigiu al Colegiului se va duce de râpă..

Un liceu bun oferă libertate, asta nu vor cei de sus să înţeleagă. Cât am fost eu în liceu a fost super, fiecare se putea axa pe ceea ce voia, la celelalte materii profesorii erau mai îngăduitori, iar absenţele erau tolerate în limita bunului simţ. Dacă se doreşte performanţa atunci trebuie să se accepte că elevii trebuie să aibă mai multă libertate. Profesorii, crescuţi în fostul regim, când profesorul era reprezentantul lui Dumnezeu, vor acum acelaşi respect. Doar că în loc de respect nu obţineţi decât teamă. Profesorii tineri au cu totul o altă atitudine. Cei care nu au împlinit vârsta de 40 de ani şi nu au trăit suficient pe vremea lu' împuşcatu' încearcă să fie oarecum prietenii elevilor, nu nişte persoane de care aceştia trebuie să se teamă. Spuneţi că suportaţi comunismul... dar acţionaţi întocmai ca ei. După cum ar spune profesoara mea de română din liceu, ăsta este "contrastul dintre aparenţă şi esenţă". Vreţi o aparenţă frumoasă pentru liceu? Interziceţi opinia publică. Vreţi ca elevii să fie mândrii de liceul lor, să nu mai spună că a ajuns o adunătură de fiţoşi şi că nu mai sunt rezultate? Lăsaţi elevii să se exprime liber, fără teama de a fi controlaţi.. Investiţi bani aiurea... Cumpăraţi camere şi cataloage electronice, de parcă învăţământul sute de ani ar fi stat în tehnologie. Orice profesor ştie că cel mai bine se învaţă cu foaia şi pixul în mâna elevului şi creta în mâna profesorului. Fără slideuri, fără alte aberaţii din astea. Că doar elevii nu sunt retardaţi să primească informaţii pe nişte foi pe care să nu le proceseze. Iar după ce aceste decizii vor fi luate, calitatea învăţământului şi fericirea elevilor va cereşte exponenţial.