Ce inseamna sa fii profesor in Romania

Am vazut ca s-a tot vorbit despre domnul profesor Sever Moldoveanu si gestul lui de a pune elevii sa se tarasca pentru un punct in plus. Nici nu stiu de unde sa incep.. Nu ma pricep foarte bine sa scriu articole, desi imi place sa fac asta. Pana la urma am terminat Vianu, un liceu de mate info intensiv, acum sunt in ultimul an la Automatica.. Articolele nu sunt punctul meu forte. Dar voi incerca sa scriu in cateva cuvinte parerea mea despre acest subiect. Imi cer scuze pentru eventualele erori, nu sunt ziarist si nu am de gand sa stau sa corectez fiecare virgula, scopul este sa imi exprim un punct de vedere.

Sa o luam cu inceputul. Pentru cine nu stiu, am terminat Vianu in anul 2012. Spre deosebire de elevii de acum, in 2009 la inceput m-am mutat la clasa de olimpici special pentru ca preda domnul profesor Moldoveanu, asta a fost unul dintre motive. Pentru el si pentru dl. profesor Manz. La fizica aveam o profesoara buna (doamna Stan), si am avut in continuare o profesoara buna (doamna Stoica), ambele m-au invatat aceasta materie bine. Deci motivele au fost informatica si matematica, si faptul ca mi se oferea sansa de a face performanta, desi pana atunci nu facusem niciodata ceva deosebit, mai putin cateva premii la concursul national Cangurul (ceea ce era ceva totusi, avand in vedere cat de multi concurau). Si in anii care au urmat am reusit sa ajung la un nivel destul de bun, am fost si pe la Olimpiada Nationala de Informatica, iar in facultate n-am facut decat sa folosesc cunostintele dobandite, si impreuna cu alti doi colegi din Vianu foarte buni am fost si la ACM, la cel mai important concurs de programare din liceu, si am concurat de 3 ori la faza regionala (Europa de Sud-Est), in primul an reusind sa iesim pe locul 2 printre echipele din tara. Pot sa spun clar ca s-a vazut diferenta dintre programarea facuta la nivel de performanta, in Vianu, si ce au facut cei din alte licee. Desi am multi colegi foarte buni, inclusiv colegi mai buni decat mine la multe materii si in industrie in general, la nivel de algoritmi se ramane cu cunostintele din liceu, in mare, ceea ce face diferenta.

Cam asta ar fi povestea mea. Ce am vrut sa spun pana acum este ca am avut cativa profesori care m-au influentat in mod pozitiv. Pot spune ca absolut toti profesorii pe care i-am avut la clasa de olimpici la matematica au fost de la foarte buni in sus. Dupa dl. Sever am facut cu dl. prof. Ovidiu Sontea, apoi cu dl. prof. Chites. De la fiecare am avut de invatat cate ceva. Daca Sever era orientat spre performanta, cu dl. prof. Sontea am invatat foarte bine materia de clasa, chiar putin peste (am fost la judeteana la mate si am reusit sa iau un punctaj decent pentru cat invatasem, la cateva puncte de calificare), iar cu dl. prof. Chites am invatat ca daca vrei sa stii matematica trebuie sa inveti si in plus, nu doar materia de clasa (avea obiceiul sa ne predea materie de facultate). In schimb, profesorul de dinainte, de la cealalta clasa, era un mistocar, nu venea la ore, iar intr-a 12-a toti aveau meditatii. Nu cred ca e nevoie sa spun ca nu am facut meditatii la matematica in viata mea, am invatat doar ce ni se preda in clasa, iar Bacalaureatul la mate ni se parea multora un fel de gluma. Am luat 9.50, probabil am gresit la redactare, dupa o ora jumatate iesisem din sala pentru ca nu mai aveam ce sa fac.

Cu alte cuvinte, conteaza foarte mult ce face un profesor. Te pot influenta in mod pozitiv sau negativ pentru urmatorii foarte multi ani din viata. Prin contrast, in generala am avut profesori destul de slabi (nu si la matematica, unde am fost destul de bine pregatit, cel putin la nivel de clasa, chiar cu ceva pregatiri de olimpiada facute benevol). In schimb, diriginta mea ma ura din anumite motive, probabil pentru ca eram putin mai destept decat majoritatea colegilor si ieseam din norme. Imi placea sa fac pe nebunul, de, ca la 14 ani, si din cauza asta nu ma suporta. Pentru ca vedeam lucrurile altfel fata de restul. Oamenii inteligenti isi permit sa iasa un pic din comun si sa fie altfel. Si poate uneori eram arogant fata de ceilalti colegi, ceea ce poate nu era frumos, dar ni se intampla tuturor sa ne credem superiori. Iar cand se intampla sa fim pe bune, este greu sa ne abtinem de la anumite glume.

Este clar ca dl. Sever este un profesor foarte bun. A pregatit generatii intregi de olimpici, la clasa rezolvam probleme de la balcaniada sau chiar de la olimpiada internationala. Si iti dadeai seama ca oamenii aia nu sunt extraterestii si ca problemele alea chiar se pot rezolva.. Ce e drept, in 2-3 pagini de calcule, iar dupa ce plecam din clasa nu mai puteam sa refac demonstratia. Dar de la un pas la altul nu era ceva ce nu as fi stiut si eu, in majoritatea cazurilor. Acum sa ne gandim la situatia unui profesor din Romania. Stim cu totii ce salarii sunt in invatamant. Ca viitor absolvent, ma batea gandul sa incerc si varianta asta. In liceu poti preda, mai nou, doar daca ai masterat, din cate stiu. Pentru asta trebuie sa dai un examen de titularizare, apoi in functie de nota intri la un liceu mai bun sau chiar nicaieri. Apoi, dupa ce ai facut 5-6 ani de facultate, si ai luat o nota mare in titularizare, vei castiga 1000 de lei pe luna, net. Cam cat castiga si un vanzator la McDonald's, ce e drept cu 40 de ore de munca pe saptamana, nu cu 18. In facultate e si mai nasoala treaba. Faci master, faci doctorat, iar cand termini te angajezi cu acelasi salariu lunar, ce e drept doar 12 ore de predat e norma (dar multe altele pentru corectat teme, lucrari, trecut note, supravegheat), si nu iti garanteaza nimeni ca vei ajunge macar conferentiar ca sa castigi un pic mai bine. Mai bine insemnand oricum undeva sub 3000 de lei pe luna, deci sub salariul mediu al unui programator fara experienta. Asta dupa ani buni de munca. Daca ai noroc si ai scris cateva sute de articole, publicatii, lucrari stiintifice si esti cu adevarat bun, ajungi profesor. Acolo intr-adevar poti castiga cam 4500 de lei pe norma, din cate mi s-a povestit. Dar pentru asta e munca multa, ani de zile de muncit ca sa castigi salariul unui debutant in IT. O sa spuneti ca la liceu profesorii dau meditatii. E adevarat, dar asta inseamna ore in plus, deci in loc de 18 ore pe saptamana, cu 4 meditatii saptamanal ajungi la 30, asta fara lucrari de corectat si alte activitati. Deci ajunge undeva spre 40? Ajunge.. Program de full time. Si ce primesti pentru munca asta si pentru ca esti suportul moral al urmatoarelor generatii? Niste elevi mai putin inteligenti, ca sa fiu elegant, ajung sa instige o tara intreaga impotriva profesorului respectiv pentru ca isi permite sa faca cu ei anumite glume pe care nu si le-ar permite cu un liceu industrial. Oamenii inteligenti pot inghiti si glume mai dure. Si poate ca a fost arogant, dar are si de ce, imi pare rau sa o spun, macar atat sa poata faca si el pentru distractia lui. Si daca va intrebati de note, la noi cel putin teza era lejera si se dadeau note mari. N-am avut niciodata sub 8 in teza, ce e drept erau si note de 2 si de 3, dar si de 10 sau uneori chiar mai mult, ca dadea punctaj maxim peste 10 sa avem de unde lua punctaj. Deci e clar ca nu e corect ceea ce s-a intamplat.

Mai nou, elevii au uitat ca profesorii sunt acolo ca sa ii invete ceva. Toata lumea stie ca dl. Sever era foarte iubit, pentru ca dadea note mari, cu totul nemeritate, nu pica pe nimeni niciodata (desi ar fi trebuit sa pice o treime din elevii lui), si se vedea ca e o persoana cu calitati deosebite. Pe noi ne-a lasat pentru ca ne dadea teme mari (100 de exercitii de pe o saptamana pe alta) si lumea ajunsese sa nu le mai faca deloc dupa vreun an jumatate (s-au prins ca nu ne lasa oricum), asa ca a zis ca nu are sens sa lucreze cu o clasa in care prea putini vor sa faca performanta. Avea anumite glume uneori, niciodata nu stiai daca e serios sau glumeste cand ne certa, dar chiar voia sa faca performanta cu noi. Nu vrei performanta? Simplu, te muti la alta clasa. Performanta nu este pentru oricine, asa cum nici clasele de olimpici din Vianu nu sunt pentru oricine. Nu rezisti, te muti, cei slabi trebuie sa plece. Nu ii opreste nimeni sa mearga la alta clasa din Vianu, unde oricum vor avea numai 10 probabil. La noi se dadeau note foarte mari, ca sa ne putem concentra pe ce e important. Iar acum elevii se cred buricul pamantului (mai ales cei prosti), au senzatia ca profii ar trebui sa graviteze in jurul lor.

Una peste alta, mi se pare si corect sa faci glume de genul, este dreptul tau, nu a obligat pe nimeni sa se tarasca, iar respectivul probabil ca ori a facut si el asta tot in gluma (din ce am vazut si pe grupul liceului asa a fost). Mai nou toti sunt victimele profesorilor, in loc sa invete. Nu se mai dau teme, nu mai poti sa lasi corigenti pentru ca risti sa fii dat afara, nu poti sa mai critici elevii ca vin cu parintii si te acuza. Rolul tau ca profesor devine din ce in ce mai redus. Poate ca scriu acum mai mult din perspectiva profesorului, dar nu mi se pare nimic gresit sa faci unele glume. Domnul Sever nu injosea niciodata elevii, doar ii ironiza destul de fin. De exemplu, tin si acum minte ca i-a zis unei colege (o fata foarte desteapta, e prin state acum) ca intr-a 8-a umbla in adidasi si acum umbla in pantofi, cu alte cuvinte nu se mai ocupa asa de mult de matematica, mai mult de aspectul fizic. Ce e drept, uneori poate exagera, dar ne considera de acelasi nivel si isi permitea sa faca glume de genul cu noi. Cu industrialul nu faci glume din astea. Aveam un profesor de logica, acum preda prin Viteazu din ce am inteles, proful meu preferat dintr-a 9-a, care tot asa facea multe glume mai greu de inghitit. De exemplu, in prima ora a facut prezenta, o fata a raspuns "prezent" si a intrebat-o daca are alte orientari sexuale. Fata a ramas perplexa.. Omul a vrut sa ii arate ca trebuia sa spuna "prezenta", de atunci toate fetele asa raspundeau la ora lui. Mai tarziu a fost mutat la alt liceu slab, ca nu era titular, si am inteles de la dansul ca si-a dat demisia de acolo, pentru ca nu putea sa stea la nivelul acela, unde nimeni nu ii intelegea inteligenta. Acum a ajuns intr-un loc unde isi poate permite sa considere elevii egali, si sa ii invete intr-un alt mod. Probabil de asta mi-a placut si filosofia, am avut foarte buna partea de logica, inca tin minte cele patru principii ale logicii, si nu numai.

Nu as vrea sa va mai plictisesc.. Concluzia este una singura: profesori speciali predau unor elevi speciali. Daca sunt diferiti de restul nu vor fi intelesi de toata lumea, dar cu siguranta vor fi apreciati de cei care merita. Asta este singura lor satisfactie, ca 5-10 elevi pe generatie au fost inspirati de informatiile pe care le-au oferit. Si desigur, din cand in cand oameni care nu inteleg ce inseamna valoarea profesionala, si sunt invidiosi, ajung sa comita tot felul de aberatii. Cum a fost si domnul Marcel Bartic, care ar trebui sa comenteze cand va avea si el macar 10% din rezultatele domnului Sever.

Elevul de Vianu in societate

Ma gandeam de curand la ce inseamna sa termini Vianu si la rolul celor care au terminat liceul asta in societate. Desigur, nu vorbesc de cei care au trecut prin liceu ca musca prin lapte, ma refer in principiu la cei care isi merita numele de absolventi de Vianu. De asemenea, nu ma refer la cei care sunt acum in liceu, pentru ca nu ii cunosc si din cate inteleg nivelul a scazut (desi sunt sigur ca mai sunt inca niste mohicani care duc mai departe onoarea liceului). Ma refer strict la absolventii de pana acum. Mi-a venit ideea pentru articolul asta pentru ca recent am auzit un profesor care se mandreste cu liceul pe care l-a terminat, ne-a mentionat de 2 ori in 4 cursuri ca a terminat Vianu prin anii '70, si este singurul profesor din facultate care a mentionat ce liceu a facut, ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca probabil a fost mandru de asta si ca i-a placut sa invete acolo.

In principiu, mai ales prin Politehnica, cei care au terminat Vianu sunt in topul ierarhiei, efectiv nu mi-a venit sa cred, laboranti, asistenti, ba chiar si profesori din Politehnica absolventi de Vianu. Ceea ce nu ma face decat sa fiu mandru de statutul acesta, de absolvent Vianu. Pentru ca pana la urma te formezi in liceu, la facultate deja nu prea mai inveti sa inveti, acolo doar aplici metodele de invatare pe care le-ai invatat in liceu. Ce am mai auzit prin Poli a fost de asistenti din Viteazu, si ei sunt destul de multi, si studentii de acolo sunt foarte buni, poate, ca medie, la fel de buni ca cei din Vianu, in schimb ca numar cei din Vianu au o adevarata hegemonie in Politehnica si cred ca si la mate-info, la Universitatea Bucuresti. Nu mai vorbesc de cei care acum sunt in afara.

Sper ca si in continuare generatiile urmatoare sa pastreze traditia, pentru ca peste 20-30 de ani, cand o sa le spun celor mai tineri ca am facut Vianu sa inteleaga ce inseamna asta.

Club de rock în Vianu?

Am auzit una tare de tot, prima idee bună pe care o aud, directorul adjunct vrea să facă în Vianu un... club de rock! Nu ştiu exact ce ar presupune chestia asta, probabil ceva istorie, eventual să fie puse melodii celebre, şi, din câte am înţeles, e posibil chiar să vină şi câteva formaţii româneşti. Sună super, când am auzit nu mi-a venit să cred, dar chiar este o idee bună, sunt mulţi rockeri în liceul ăla şi sunt convins că vor fi încântaţi.

Îmi permit totuşi să spun ce aş face eu la clubul de rock... În fiecare lecţie aş prezenta o trupă foarte cunoscută (sau mai multe), care a făcut istorie (Beatles, Led Zeppelin, Rolling Stones etc), apoi aş pune nişte melodii care i-au făcut celebri, iar la sfârşit cei care ştiu să cânte la chitară sau la ceva să cânte o melodie, două de la trupa respectivă (evident, să fie anunţaţi dinainte), şi aşa poate apare şi o trupă a liceului... Multă baftă cu proiectul!

Câteva gânduri (anonim)

Nici nu stiu cu ce sa incep…cred ca ar fi bine sa se afle ce se intampla in liceu,dar pentru ca vreau sa termin liceul fara sa-mi tina morala anumiti profesori sau sa-mi dea note pentru ce fel de persoana sunt si nu pentru ce stiu nu imi permit sa vorbesc in public despre “comunismul” proaspat instalat. 

Voi incepe cu una dintre profesoarele cele mai criticate din aceste liceu, care tot timpul da dovada de comportament care nu mi se pare normal: doamna Petculescu s-a apucat sa dea note mici inca din a doua ora, nu stiu ce incearca sa demonstreze..tot ce face este sa inspaimante elevii (si nu exagerez). E oribila ora de geografie si nici macar nu ne trebuie mai departe,iar pentru cultura generala..nu cred ca tine de cultura generala sa stii de ce izoterma de 0 grade trece pe la 71 grade latitudine Nordica in Europa si pe la nu stiu cat in America,astea sunt subiecte de olimpiada din cate am inteles. In fine,frustrare mare cu geografia,e chin sa inveti fortat la ceva ce nu-ti palce... 

Si inca ceva,sunt absolut de acord ca nu catalogul electronic,slideurile sau mai stiu eu ce ne ajuta sa facem performanta. E o adevarata tragedie insa daca te impotrivesti catalogului electronic,vine diriginta si tine morala(din nesimtiti, mediocri si nedemni de liceu nu ne scoate).

Sau sa nu mai spun de controalele directorului de la inceputul clasei si de regulamentul impus,cat de stupide sunt. Cica “doamnele profesoare pastreaza decenta prin imbracaminte etc iar voi trebuie sa luati exemplu”. Sau cica nu mai avem voie sa mancam in clasa,nici pe holuluri,mancaruri cu miros puternic (in categoria asta intrand si mancarea adusa de acasa).

Inca ceva: la olimpiada de geografie de saptamana trecuta(sau nu stiu exact cand a fost),o eleva care participa la olimpiade la geografie dintr-a 9-a a acceptat sa mearga si anul asta. Nu s-a pregatit,dar la supraveghere a fost Rotea care i-a lasat pe toti sa copieze si nu stiu cum,dar doamna Petcuelscu a aflat.. I-a zis apoi colegei mele in clasa ca oricum o trecea,chiar daca a copiat,dar pe ceilalti i-a trecut in functie de cum le-a apreciat personalitatea si spera ca a facut alegeri corecte si ca domnul Rotea sa nu comenteze..si oricum nici nu crede ca Rotea se va obosi sa citesca lucrarile. Adica doamna Petculescu,care este impotriva copiatului, brusc devine rezonabila cand are un elev la olimpiada. Este trist cum de intalnim atata ipocrizie printre profesori.

Concluzia: abia astept sa plec din liceu.

Aşa, de început de an

OK, am intrat în 2013, şi ca de obicei vreau să îmi exprim câteva gânduri pe blog pentru voi, cei care sunteţi în Vianu, şi nu numai, pentru liceeni si pentru cei care rămân cu sufletul tânăr indiferent de trecerea anilor. Nu ştiu ce o să ne rezerve 2013, singurul an "ghinionist" din viaţa noastră, dat fiind că se termină cu 13, iar până în 2113 mă îndoiesc că mai ajunge careva. Urmaţi-vă dorinţele şi porniţi anul cu o doză de optimism, tot ce v-aţi dorit s-ar putea realiza în anul acesta cu puţină ambiţie şi determinare. Şi nu uitaţi, puteţi să îmi trimiteţi şi voi articole pe blog (le puteţi pune la comentarii, au mai făcut şi alţii aşa), şi puteţi specifica dacă vreţi să vă pun şi numele sau nu. Eu am terminat, dar liceul continuă, şi este rândul vostru să scrieţi aici. Indiferent de regulamentele tâmpite introduse în liceu, pe blogul ăsta vă puteţi exprima liber, fără consecinţe, să moară toţi profesorii care nu vă suportă de ciudă. Îmi puteţi spune absolut orice, atâta timp cât se foloseşte un vocabular de bun simţ.

Am auzit o poveste amuzantă de la un prieten de facultate care a terminat Viteazu, mi-a zis că s-a întâlnit în vara trecută cu mamele unor copii care voiau să dea la Viteazu, şi i-au zis că sunt fericite că liceul are multe informaţii, inclusiv pagină de facebook, în schimb despre Vianu nu au găsit decât ... blogul lui David Iancu. După părerea mea, blogul lui David Iancu exprimă mult mai bine realitatea dintr-un liceu decât orice altă pagină de facebook sau detalii seci, este aici o întreagă viaţă de licean, cu bune şi cu rele, iar acum este rândul vostru să continuaţi tradiţia, să nu lăsaţi liceul fără informaţii. Spuneţi tot ce vă place şi ce nu vă place, tot ce ţine de colegi, profesori, atmosferă, sau chiar articole care nu au neapărat o tangenţă directă cu liceul, nu mă supăr. Vorba lui Heliade: scrieţi băieţi, orice, numai scrieţi! Ieşiţi din anonimat, scrieţi ceva care va rămâne, verba volant scripta manet, aşa că nu mai aşteptaţi... La mulţi ani!

Ha, a venit vacanţa

În sfârşit, a venit vacanţa şi pentru mine, deja nu mai suportam să dau teste din câte o sută de pagini, să am teme la care lucrezi între 5 şi 10 ore, sau alte chestii din aceeaşi categorie. La voi oricum, e mult mai bine, că eu încep sesiunea pe 20 ianuarie, deci mai e de muncă semestrul ăsta.. Mai am două teme, un proiect, un test, apoi sesiunea, unde tot ce sper este să intru cu un punctaj suficient de mare din timpul semestrului ca să nu am emoţii, să pot lua oricât acolo. Bine, la programare e obligatoriu să ai jumătate din punctaj şi în sesiune, dar nu e ca şi cum mi-aş face probleme acolo.
Voi ce mai faceţi? Hai că ştiu că sunt mulţi care urmăresc blogul ăsta, are câteva zeci de mii de vizualizări, aşa că acum, că tot mai e puţin şi se termină anul, puteţi să îmi spuneţi impresii legate de blogul ăsta, sau, de ce nu, legate chiar de mine. Nu vă abţineţi de la înjurături, dacă vreţi neapărat, pentru că oricum nu voi publica decât comentariile pozitive, dar cel puţin e bine să ştiu :) Vacanţă plăcută şi la mulţi ani!

M-am întors!

Salutări, profesori care citiţi posturile mele fix în secunda în care apar, vă doresc la mulţi ani şi multă baftă.
M-am gândit să mai postez şi eu ceva pe blogul ăsta, pentru că sigur o să facă foarte multe vizualizări. Ceea ce mi se pare foarte tare. Cu ce aş putea să încep decât cu faptul că îi mulţumesc d-lui profesor Chiteş că ne-a predat mai multă matematică decât trebuia. Deşi mulţi l-au înjurat în timpul anului (eu nu eram printre ăia :)) ) acum la facultate chiar m-au ajutat cunoştinţele respective, când au auzit colegii mei de serii şi spaţii vectoriale se uitau ca proştii la tablă, eu mă uitam la ei şi le ziceam: bă, asta am făcut în liceu ...

Îmi pare rău că nu mai sunt la liceu doar dintr-un singur motiv: sesiunea este în ianuarie, eu în ultima săptămână de şcoală dau trei teste şi mai am şi de făcut o temă mare la engleză, abia aştept să termin, vacanţa nu a părut niciodată aşa de îndepartată. În rest la facultate e mai bine, chiar dacă momentan fac multe materii care nu mă interesează, dar cel puţin există o libertate mult mai mare. Adică poţi face ce vrei, vii când vrei, unde vrei, e responsabilitatea ta, contează doar să ai note de trecere în teste şi examene.

La un moment dat am spus eu de un profesor că este comunist, am înţeles că s-a supărat cam tare, deşi nu avea de ce. Dânsul avea un punct de vedere, nu îţi poţi da cu părerea despre o persoană pe care nu ai avut-o la clasă, ceea ce este total adevărat, nu sunt în măsură să spun cum este, dar nu trebuie să se supere pe mine, trebuie să se supere pe elevii lui, în cel mai rău caz, presupunând că ar trebui să se supere pe cineva. Adică nu ţin minte să fi fost vreunul care să îmi fi zis altceva, toţi îmi ziceau că este cam comunist. Încă ceva, să nu confundăm comunismul în sensul strict cu comunismul în sensul pe care îl dau elevii. Sensul al doilea nu se referă la apartenenţa la o ramură politică, ci la modul de comportare. "Comunist" înseamnă, în limbaj colocvial, persoană care acordă regulilor o importanţă exagerată sau o persoană care face abuz de putere. Nu ar trebui să se supere pe mine, nu fac niciun nume public, eu spun doar ce am auzit de la alţii. Iar până la urmă interesul profilor ar trebui să fie şi ca elevii să aibă o părere bună despre ei. Zic şi eu...

Aşa, am auzit una tare, liceul fostei directoare ar fi de fapt o afacere PDL-PSD, prin care se face spălare de bani sau ceva. Nu ştiu ce să zic, sincer nu mă interesează, dar mi s-a părut amuzant. Chiar dacă este adevărat nu pot decât să îi felicit pentru ingeniozitate. Adică acum se explică de ce taxele sunt de 9000 de euro pe an, aşa pare mai logic.

A, şi mai regret că nu mai am aşa de mult timp liber, în liceu mă duceam să mă distrez la ore, acum efectiv e mult prea epuizant, nu mai am timp de altceva, ajung acasă şi cad în pat pentru că efortul depus la ore este suficient de mare..Voi ce treabă aveţi, vă distraţi :))

A, cică pe 21 murim. Mi-am imaginat un scenariu destul de interesant legat de sfârşitul lumii. Să presupunem, de dragul discuţiei, că ar fi clar sfârţitul lumii pe 21, un asteroid imens loveşte pământul şi nu avem mijloacele necesare pentru a-l distruge în timp util. Ce s-ar întâmpla? Ar fi haos total, oamenii s-ar omorî pe stradă, nu ar mai merge nimeni la servici sau la ore, ar fi oameni beţi şi drogaţi peste tot, sinucideri în masă, chestii de genul ăsta.. Eu chiar nu ştiu ce aş face, probabil aş încerca să îmi petrec timpul cu oameni cu care m-am înţeles bine. Sau nu ştiu :)) Vă las pe voi să vă gândiţi cum aţi reacţiona. :)

Bacu' - sau despre cum cred eu că ar trebui modificat numele liceului

Am terminat un liceu cu un nume foarte pompos: Colegiul Naţional de Informatică "Tudor Vianu". Colegiu de Informatică... Tudor Vianu... Informatică... ceva nu se leagă, nu vi se pare? Şi nu e vorba doar că Vianu a fost critic literar. Vreau să analizez acum bacu' de anul acesta, şi o să fac legătura cu numele mai târziu.

Am avut o medie acceptabilă, 9.48, am avut 9.50 la mate, nu ştiu exact ce am greşit, iar la info am greşit aiurea o grilă, altfel aş fi avut mult peste 9.60 acum. Subiectele au fost cele mai uşoare din ultimii ani, dar promovabilitatea a fost extrem de mică. Să analizez pe rând cele 3 materii la care am avut de dat probe.

La română am avut la subiectul 3 să analizăm o poezie aparţinând lui Mihai Eminescu. Poezie era aproape clar că se dă, de obicei se respectă modelul pus înainte, iar dintre toţi poeţii Eminescu este de departe cel mai uşor de înţeles, orice elev de la ţară care a studiat ceva în liceu ar trebui să ştie să analizeze o poezie, că e ea Floare Albastră, Sara pe Deal sau Luceafărul (deja asta e mai complicat). Eu tot nu pot să înţeleg, poate sunt eu defect, cum e posibil să pici bacu' la română? 30 de sutimi le iei doar dacă faci un eseu argumentativ, la care nu trebuie să ştii nimic dinainte. Mai luai câteva sutimi comentând un paragraf, dădeai 2 sinonime, mai făceai încă un exerciţiu la subiectul 1 şi gata. Mie mi se pare că trebuie efectiv să nu vrei, să vii ca nesimţitul şi să scrii că e mişto să ai calităţi, da' e mai mişto să ai un iphone... şi sunt unii care iau 1.00, e clar că pur şi simplu nu vor, pentru mine oamenii ăştia ar trebui direct să nu mai fie lăsaţi să dea bacu' niciodată.

Acum vine matematica. Dacă ai promovat 12 clase automat trebuie să fii capabil să faci modulul unui număr complex super banal, de tipul (1+i)^2, trebuie să ştii o ecuaţie de gradul 2, să rezolvi o inegalitate de genu' 2^(x+1)<4, pe care o făceam şi în clasa a 5-a, să ştii puţin legat de submulţimi, să înmulţeşti 2 vectori şi teorema cosinusului (care se face într-a 7-a la liceele bune). Asta a fost materia de clasele 9-10, pe care ar fi trebuit oricine să ia maxim, sau măcar 25 din 30, admiţând că a mai greşit la calcule. Dacă în plus mai ştiai să derivezi, să calculezi un determinant şi să ştii că derivata unei primitive e chiar funcţia aveai nota 5 asigurată. Părerea mea este că cei care nu trec bacu' la mate nu trebuiau trecuţi clasa a 10-a, este vina profesorilor că asemenea elevi ajung să dea bacalaureatul. Nu înţeleg de ce toată lumea crede că trebuie să termine orice prost un liceu. Nu eşti în stare, nu faci liceul, mai bine munceşti pe şantier şi eşti mai cinstit faţă de tine însuţi.

Ultima probă, cea la alegere, este bazată aproape complet pe materia din maxim 2 ani. La fizică se dă din clasele 9-10, la chimie se dă la alegere 10-11 sau 9 cu 12, la bio se dă tot ceva gen 9-10 cu 11-12, la alegere, din câte ştiu, iar la info, deşi materia cuprinde 3 ani, clasa a 11-a nu intră aproape de loc. Deci dacă învăţai cât de cât măcar la una din astea 4 materii era imposibil să nu treci. La info cel puţin problemele scrise erau absolut penibile, şi în rest erau nişte grile care ţineau mai mult de logică decât de altceva. Am greşit o grilă pentru că trebuia să găsesc un număr minim, şi trebuia să iau în calcul multe posibilităţi, şi în loc să spun 2 am zis 3.

Acuma rezultatele. Vianu a fost SINGURUL liceu din Bucureşti în care nu au existat elevi care să pice. Mulţi se iau după media de intrare la liceu, iar Vianu a fost pe locul 4 în ultimii ani, după Sava, Lazăr şi Viteazu, dar este o mare prostie, notele de intrare nu spun nimic, trebuie studiată evoluţia curbei intrărilor în comparaţie cu curba ieşirilor. Generaţia mea a intrat cu 9.17, acum aţi spune că am fost o generaţie slabă, nu? Cu toate astea, noi am fost singurii care au promovat bacul cu toţi, ceea ce spune foarte multe, înseamnă ca pregătirea făcută aici ne-a ajutat. Deşi în Sava s-a intrat cu ceva gen 9.50 au existat destui care au picat, ceea ce înseamnă că liceul a transformat nişte elevi cu note mari în nişte elevi care nu sunt în stare să treacă bacul. Cred că la anu' ar trebui reconsiderate opţiunile, este absolut evident că Vianu este cel mai bun liceu şi singurul care merită.

Ce voiam să spun cu numele? Cele mai mari note s-au obţinut la română, într-un liceu de info, paradoxal, nu? Aşa că propun să se numească de acum, pentru a fi în pas cu notele obţinute,  Colegiul Naţional de Limba şi Literatura Română "Tudor Vianu" :)) .

Competenţe ...

Eh, m-am gândit să zic şi eu două vorbe despre competenţele care trebuie date la bac.
1. Sunt o bătaie de joc.
2. Sunt o mare bătaie de joc. :))

Asta ar fi aşa pe scurt. Să o iau sistematic. Competenţele la română verifică dacă eşti în stare să citeşti, să-ţi dai cu părerea despre ceva de interes general şi eventual să mai ştii nişte noţiuni, gen text descriptiv, argumentativ, etc, dar nu neapărat, experimentat înseamnă peste 75, deci acele noţiuni pot lipsi.

După, competenţele digitale mi s-au părut bătaia de joc supremă. Pe lângă faptul că a trebuit să stau o oră jumate să aştept să intru în sală, proba era absolut penibilă, aveai un buton pe care scrie "help" în orice office, trebuia să fii complet cretin să nu fii în stare să faci aşa ceva.

La engleză a fost ceva mai bine, dacă exclud partea de listening, unde trebuia să ascultăm 2 texte uşurele de 2 ori (deşi era suficient o dată). A fost amuzant că noi am ascultat primul text chiar de 4 ori, player-ul era pe repeat şi profii supraveghetori nu s-au prins, noi nu prea ştiam regulamentul, aşa că am ascultat un text complet penibil de 4 ori. Din fericire cineva mai răsărit s-a prins că nu trebuia să mai ascultăm a 3-a şi a 4-a oară, aşa că cel puţin nu am ascultat şi textul următor de alte 2 ori. La reading si writing incă nu ştiu ce am făcut, iar la speaking a luat cam toată lumea maxim (b2).

Concluzia: multă bătaie de cap pentru nimic, am pierdut 4 zile din viaţă ca să dau nişte probe care nu mă vor ajuta la absolut nimic.

O curiozitate

Mă gândeam că dacă tot voi termina în curând de scris pe blogul ăsta (după vine rândul vostru să scrieţi) ar fi interesant să ştiu cine citeşte acest blog. Ce vreau să spun este că am strâns vreo 18.000 de vizualizări de când am blogul, şi la fiecare postare sunt cam 200 de cititori  în ziua în care o pun. Probabil că vi se pare puţin, având în vedere că blogurile cele mai tari au mii de vizualizări zilnic, dar pentru un blog care abordează doar subiecte legate de Vianu şi chestii de liceeni, în general, mi se pare destul de mult. Aşa că dacă vreţi lăsaţi comentarii la postul ăsta, să îmi spuneţi cine sunteţi şi de când urmăriţi acest blog. :)

L.E: 150 de vizualizari, un singur răspuns, biiine, nu vreţi să îmi spuneţi cine sunteţi :))

Mda, clasa a 12a

Mda, am trecut de jumătatea semestrului al doilea, şi ce pot să vă spun este că într-a 12a este foarte naşpa... Pe lângă faptul că la şcoală nu mai facem absolut, da' absolut nimic, şi venim degeaba, doar să facem prezenţa, în loc să facem ceva util, sau cel puţin ceva amuzant, atmosfera generală este foarte încordată, toată lumea parcă şi-a făcut din bac scopul vieţii, îi vezi pe toţi cum stau ca nişte obsedaţi cu variantele la şcoală şi cum discută pauză de pauză despre chestii de genul ăsta... Nu zic că eu nu învăţ pentru bac, da' acuma nu înseamnă că asta trebuie să îmi ocupe tot timpul, la şcoală aş vrea să vin să mă mai şi relaxez. Şi nu e doar la mine în clasă, şi în restul şcolii e cam la fel, întrebi lumea ce are de gând să facă în săptămâna altfel, răspunsul e clasic deja: îmi trag scutire şi lucrez la mate!

Legat de ce se face efectiv la şcoală, acum am 2 note aproape la toate materiile, şi cu toate astea sunt obligat să vin la toate orele, deşi majoritatea sunt inutile. În ultimele 2 săptămâni densitatea medie la mine în clasă a fost de 10 oameni pe zi, şi mi se pare normal, vin la şcoală şi după vreo două ore ajung efectiv să constat că mai bine stăteam şi dormeam. Aşa ca un exemplu, a fost o zi când am venit la şcoală la prima oră, după la a treia oră rămăsesem în jur de 5, a venit profa, evident că nu am făcut oră 5 oameni, şi după aveam două ore aceeaşi materie, dupa vreo 30 de minute a plecat profa, i se făcuse şi ei silă să stea cu 5 oameni în clasă... Aşa că am plecat acasă, dar evident, s-au găsit vreo 3 care să rămână, aşa că ne-am luat absenţe toţi la ultima oră, în care evident că nu s-a făcut nimic în afară de notarea absenţilor. Şi asta e doar aşa un caz izolat. Am câţiva colegi mai inteligenţi, şi-au tras niste scutiri pe câteva săptămâni şi au venit la şcoală doar când au vrut.

De departe cel mai ciudat lucru este că deşi suntem a 12a, şi notele nu mai contează la absolut, da' la absolut nimic, foarte mulţi (vorbesc în general) au devenit nişte sclavi şi vor să fie ei cât mai bine văzuţi de profesori, eventual în defavoarea altora, şi efectiv, nu înţeleg de ce, mai ales că acuma chiar nu contează. Înţeleg, te-ai străduit până acum să ai note bune, mai era o bursă, o chestie, da' acuma, la sfârşitul clasei a 12a, te-ai aştepta să fie oamenii mai luminaţi, să se vină la ore doar pentru a se asigura nişte note, şi în rest să stăm acasă să învăţăm sau măcar să nu pierdem timpul inutil.

Singura materie la care facem efectiv ceva este matematica, în rest chiar şi la materiile de bac nu facem doar variante, aşa cum ar fi normal, sau chiar nu facem deloc, aşa că fiecare trebuie să se descurce cum poate, ori să-şi bage meditaţii, ori, aşa cum fac eu, să înveţe singur.

Deşi nu aş fi crezut, abia aştept  să termin liceul, să scap de toate orele inutile, de stres, şi de atmosfera asta. Nu mai ies oamenii pe afară, nimic, toată lumea închisă în casă şi lucrează. Citisem acum câteva zile într-un blog că toată lumea într-a 12a se gândeşte la balul de absolvire, mi-a venit să râd, la noi aproape că nu se menţionează, o să fie un eveniment ca oricare altul şi atât. Ce pot să vă spun, succes dacă sunteţi în clasa a 12a!

Prietenia

M-am gândit să postez ceva şi Ape anul acesta, doar că nu prea mai am idei pentru chestii legate de şcoală, fiind a 12-a nu mai contează decât pregătirea pentru bac, şi ce se întâmplă pe la şcoală nu e prea relevant, aşa că poate e interesant să scriu un mic articol despre prietenie.

Prima întrebare care se pune: există prietenie? 

Acum câteva zile eram la şcoală şi mi-a venit în minte următoarea întrebare: ce opere literare au ca temă principală prietenia? Oricât m-am străduit să găsesc ceva, nu am găsit nimic interesant, doar cărţi pentru copii, gen Harry Potter, sau oricum, cărţi nu foarte serioase. Atunci mi-am pus întrebarea: de ce nu s-a scris despre prietenie decât foarte puţin? Poate pentru că prozatorii au ştiut că ar fi puţin ireal să scrie despre o prietenie adevărată, sau poate pentru că nu li s-a părut o temă care merită interes; în ambele cazuri rezultă că oamenii nu cred în prietenie, sau chiar că aceasta nu există. Este evident că pentru realişti prietenia nu este o temă ce merită tratată, existând alte teme ce implică nişte conflicte mai mari. În prietenie nu există conflicte, cel puţin nu sunt nişte conflicte în care oamenii se implică aşa de tare. Te-ai certat cu un prieten înseamnă că îl ignori şi gata, nu merită să îţi baţi capul cu asta. Încă ceva important de ştiut: nu mă refer decât la prietenia dintre persoane de acelaşi sex (şi evident heterosexuale), pentru că dacă vorbim de prietenia dintre persoane de sex opus atunci aceasta poate degenera, şi atunci nu mai este vorba despre prietenie dezinteresată. Ceea ce merită dezbătut este dacă există prietenie între persoanele de acelaşi sex, sau dacă prietenia reprezintă doar nişte activităţi comune, care o dată ce dispar nu mai există nici prietenie. În susţinerea acestui argument pot vorbi despre prietenii pe care îi avea fiecare în şcoala generală sau chiar în liceu, şi care au dispărut o dată cu trecerea la o altă etapă.

A doua întrebare: ce este prietenia?

Pentru a răspunde la această întrebare este necesar să cunoaştem împărţirea iubirii la vechii greci: exista iubirea ca eros, iubirea fizică dintre două persoane, philia, care pe scurt ar putea fi tradusă ca prietenie, storge, afecţiunea dintre membrii familiei, si agape, dragostea lui Dumnezeu către oameni. Prietenia este deci philia, astfel încât nu trebuie confundată nici cu dragostea în sens creştin, nici cu iubirea, nici cu afecţiunea dintre rude. Pierdem deci o mulţime de posibilităţi de a vorbi despre prietenie, astfel încât rămân atât de puţine cazuri, încât este foarte greu să le găsim. Pot exista cazuri în care două persoane să fie într-o relaţie sinceră de prietenie, apoi această relaţie să se răcească, dar prietenia adevărată, necondiţionată şi sinceră ar trebui să dureze toată viaţa, ceea ce aproape că transformă conceptul într-un mit. Prietenia nu trebuie confundată nici cu dragostea platonică, deşi aceasta se referea la iubirea dintre doi bărbaţi, care se iubesc pentru partea spirituală, nu pentru cea fizică, este totuşi legată de homosexualitate. Având în vedere toate aceste aspecte, probabil că cel mai bine ar fi să tragem concluzia că prietenia este relaţia care nu se poate transforma în iubire, este o relaţie sinceră, bijectivă, neinteresată şi de durată nedefinită. Dacă există cu adevăarat sau nu, asta depinde de părerea  fiecăruia.

A treia întrebare, cu rol concluziv: care ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de prietenie?

Există, în mare, două poziţii faţă de prietenie şi două maniere de a o vedea. Pe de o parte sunt cei care spun că prietenie adevărată nu există, iar pe de altă parte sunt cei care cred că există aşa ceva, indiferent dacă au experimentat-o sau nu. Este evident că şi cei din prima categorie recunosc că au nevoie de oameni cu care să vorbească. Aristotel împarte philia în prietenia utilităţii, prietenia plăcerii şi prietenia binelui sau prietenia de caracter. Prima categorie reprezintă relaţia stabilită între oameni care au interese comune, de exemplu între vânzător şi cumpărător. A doua reprezintă relaţia între persoane cărora le place să petreacă anumite activităţi între ei, iar ultima categoria ar reprezenta prietenia între persoane cărora le place caracterul celuilalt. Teoretic ultima categorie este considerată prietenia adevărată, deşi părerea mea este că aceasta este doar un criteriu necesar, dar nu suficient pentru o prietenie adevărată. Majoritatea oamenilor admit că au nevoie de prietenia care aparţine primei sau celei de-a doua categorie. Aceştia sunt oamenii care nu cred că există o prietenie adevărată. Cei care îşi doresc o prietenie adevărată doresc o prietenie din cea de-a treia categorie. Sfatul meu pentru cei care s-au chinuit să citească acest articol până aici este să privească prietenia într-o manieră rezervată, cumva îmbinând cele două poziţii: să speraţi că puteţi da peste prieteni adevăraţi (despre care nu veţi putea spune că au sunt aşa ceva decât peste mai mulţi ani), dar să nu consideraţi pe nimeni prieten adevărat până nu aveţi dovezi suficiente.

Poate că o să scriu şi un articol despre eros, sper că am oferit nişte informaţii interesante, mai mult decât aş fi spus dacă povesteam nişte detalii neinteresante de la şcoală. 

Consiliul şcolar al elevilor

Am aflat şi eu de curând că există aşa ceva, datorită unei iniţiative a unei colege de la 11 F, care a avut o idee foarte tare, a făcut Rock's Day în Vianu, şi a băgat rock şi metal în pauze, aşa încât toată lumea care ieşea afară auzea muzica.. Părerea mea este că dacă a reuşit să convingă directorii să facă  asta înseamnă că are ambiţie şi ar putea face ceva interesant pentru elevi, aşa că eu vă sfătuiesc să o votaţi. Ea spune că vrea să organizeze diverse activităţi pentru elevi : dezbateri, concursuri, etc, având în spate experienţă, deoarece a mai făcut parte dintr-un consiliu asemănător, deci dacă o votaţi s-ar putea să aveţi parte de nişte chestii (chestii, nu lucruri, lucrurile sunt doar cele care se pot percepe prin simţuri) atractive.

Ultima prima zi de şcoală

Mda, a venit şi ultima prima zi de şcoală, aşadar este ultimul an în care o să postez pe blog... Nu ştiu ce să mai zic, sper ca de la anul să faceţi voi, cei care sunteţi în Vianu, blogul ăsta, trimiteţi comentarii şi eu le voi publica drept postări. Puteţi spune orice, tot ceea ce vă place sau ceea ce nu vă convine la liceu, iar eu voi publica părerile voastre, astfel încât toţi vor afla ceea ce spuneţi. Aşa ca noutăţi s-a schimbat directorul, acum este domnul profesor Sever Moldoveanu, iar eu voi face chimie cu fosta directoare. Se pare că o să se lipsească mult mai puţin de acum încolo, dar având în vedere că este ultimul an oricum nu voiam să lipsesc, pentru că nu mă voi mai întâlni niciodata cu orele astea, deci mie îmi este indiferent.
Ce e ciudat e că nu îmi pare rău că este ultimul an, vreau să ajung la o nouă etapă şi să trec de bac şi toate celelalte. Succes tuturor în noul an, indiferent în ce liceu sunteţi :)

La mulţi ani, 2011!

A venit anul 2011, şi momentan tot ce pot spune legat de acest an este că e un număar prim, că în rest nu s-a întâmplat nimic până acum. Mi-am dat seama că vremea trece mult prea repede, adică m-am gândit ce s-a întamplat cu timpul care a trecut din septembrie şi până acum, şi sincer m-am speriat, adică nu îmi pot da seama cum s-au dus 4 luni...
În fine, poate anul acesta va fi mai bun şi mai interesant decât celelalte. Deşi nu prea cred, dar ar trebui să avem o doză de optimism. Am uitat să scriu, am auzit la sfârşitul anului trecut ceva ce mi s-a părut foarte urât... am auzit că au fost profesori care au insistat ca elevii să le cumpere anumite cadouri de Crăciun. În primul rând nu este nimeni obligat să cumpere cadouri unui profesor, în al doilea rând asta ar trebui să fie o atenţie pe care elevii să o arate profesorilor, nu un cadou care să coste sute de lei, adică mie mi se pare o manipulare a elevilor, ceea ce nu este normal. În fine, mai bine nu mai comentez.
Azi a fost prima zi de şcoală, şi a fost destul de bine, în sensul că nu am făcut franceză si am putut pleca acasă, mai ales ca eu dormisem o singură oră noaptea.
Poate anul acesta voi scrie mai mult pe blog, mi s-a sugerat să fac asta, doar că nu prea am ce scrie doar despre liceu, aşa să bag chestii foarte plictisitoare nu ar avea niciun sens (nu contest că am băgat, oricum, şi lucruri mai puţin interesante). Eventul o să încerc să mai iau câte o idee interesantă auzită în vreo oră şi să o comentez, nu ştiu. Până una alta, vă urez succes în noul an şi cât mai multe realizări.