Ce inseamna sa fii profesor in Romania

Am vazut ca s-a tot vorbit despre domnul profesor Sever Moldoveanu si gestul lui de a pune elevii sa se tarasca pentru un punct in plus. Nici nu stiu de unde sa incep.. Nu ma pricep foarte bine sa scriu articole, desi imi place sa fac asta. Pana la urma am terminat Vianu, un liceu de mate info intensiv, acum sunt in ultimul an la Automatica.. Articolele nu sunt punctul meu forte. Dar voi incerca sa scriu in cateva cuvinte parerea mea despre acest subiect. Imi cer scuze pentru eventualele erori, nu sunt ziarist si nu am de gand sa stau sa corectez fiecare virgula, scopul este sa imi exprim un punct de vedere.

Sa o luam cu inceputul. Pentru cine nu stiu, am terminat Vianu in anul 2012. Spre deosebire de elevii de acum, in 2009 la inceput m-am mutat la clasa de olimpici special pentru ca preda domnul profesor Moldoveanu, asta a fost unul dintre motive. Pentru el si pentru dl. profesor Manz. La fizica aveam o profesoara buna (doamna Stan), si am avut in continuare o profesoara buna (doamna Stoica), ambele m-au invatat aceasta materie bine. Deci motivele au fost informatica si matematica, si faptul ca mi se oferea sansa de a face performanta, desi pana atunci nu facusem niciodata ceva deosebit, mai putin cateva premii la concursul national Cangurul (ceea ce era ceva totusi, avand in vedere cat de multi concurau). Si in anii care au urmat am reusit sa ajung la un nivel destul de bun, am fost si pe la Olimpiada Nationala de Informatica, iar in facultate n-am facut decat sa folosesc cunostintele dobandite, si impreuna cu alti doi colegi din Vianu foarte buni am fost si la ACM, la cel mai important concurs de programare din liceu, si am concurat de 3 ori la faza regionala (Europa de Sud-Est), in primul an reusind sa iesim pe locul 2 printre echipele din tara. Pot sa spun clar ca s-a vazut diferenta dintre programarea facuta la nivel de performanta, in Vianu, si ce au facut cei din alte licee. Desi am multi colegi foarte buni, inclusiv colegi mai buni decat mine la multe materii si in industrie in general, la nivel de algoritmi se ramane cu cunostintele din liceu, in mare, ceea ce face diferenta.

Cam asta ar fi povestea mea. Ce am vrut sa spun pana acum este ca am avut cativa profesori care m-au influentat in mod pozitiv. Pot spune ca absolut toti profesorii pe care i-am avut la clasa de olimpici la matematica au fost de la foarte buni in sus. Dupa dl. Sever am facut cu dl. prof. Ovidiu Sontea, apoi cu dl. prof. Chites. De la fiecare am avut de invatat cate ceva. Daca Sever era orientat spre performanta, cu dl. prof. Sontea am invatat foarte bine materia de clasa, chiar putin peste (am fost la judeteana la mate si am reusit sa iau un punctaj decent pentru cat invatasem, la cateva puncte de calificare), iar cu dl. prof. Chites am invatat ca daca vrei sa stii matematica trebuie sa inveti si in plus, nu doar materia de clasa (avea obiceiul sa ne predea materie de facultate). In schimb, profesorul de dinainte, de la cealalta clasa, era un mistocar, nu venea la ore, iar intr-a 12-a toti aveau meditatii. Nu cred ca e nevoie sa spun ca nu am facut meditatii la matematica in viata mea, am invatat doar ce ni se preda in clasa, iar Bacalaureatul la mate ni se parea multora un fel de gluma. Am luat 9.50, probabil am gresit la redactare, dupa o ora jumatate iesisem din sala pentru ca nu mai aveam ce sa fac.

Cu alte cuvinte, conteaza foarte mult ce face un profesor. Te pot influenta in mod pozitiv sau negativ pentru urmatorii foarte multi ani din viata. Prin contrast, in generala am avut profesori destul de slabi (nu si la matematica, unde am fost destul de bine pregatit, cel putin la nivel de clasa, chiar cu ceva pregatiri de olimpiada facute benevol). In schimb, diriginta mea ma ura din anumite motive, probabil pentru ca eram putin mai destept decat majoritatea colegilor si ieseam din norme. Imi placea sa fac pe nebunul, de, ca la 14 ani, si din cauza asta nu ma suporta. Pentru ca vedeam lucrurile altfel fata de restul. Oamenii inteligenti isi permit sa iasa un pic din comun si sa fie altfel. Si poate uneori eram arogant fata de ceilalti colegi, ceea ce poate nu era frumos, dar ni se intampla tuturor sa ne credem superiori. Iar cand se intampla sa fim pe bune, este greu sa ne abtinem de la anumite glume.

Este clar ca dl. Sever este un profesor foarte bun. A pregatit generatii intregi de olimpici, la clasa rezolvam probleme de la balcaniada sau chiar de la olimpiada internationala. Si iti dadeai seama ca oamenii aia nu sunt extraterestii si ca problemele alea chiar se pot rezolva.. Ce e drept, in 2-3 pagini de calcule, iar dupa ce plecam din clasa nu mai puteam sa refac demonstratia. Dar de la un pas la altul nu era ceva ce nu as fi stiut si eu, in majoritatea cazurilor. Acum sa ne gandim la situatia unui profesor din Romania. Stim cu totii ce salarii sunt in invatamant. Ca viitor absolvent, ma batea gandul sa incerc si varianta asta. In liceu poti preda, mai nou, doar daca ai masterat, din cate stiu. Pentru asta trebuie sa dai un examen de titularizare, apoi in functie de nota intri la un liceu mai bun sau chiar nicaieri. Apoi, dupa ce ai facut 5-6 ani de facultate, si ai luat o nota mare in titularizare, vei castiga 1000 de lei pe luna, net. Cam cat castiga si un vanzator la McDonald's, ce e drept cu 40 de ore de munca pe saptamana, nu cu 18. In facultate e si mai nasoala treaba. Faci master, faci doctorat, iar cand termini te angajezi cu acelasi salariu lunar, ce e drept doar 12 ore de predat e norma (dar multe altele pentru corectat teme, lucrari, trecut note, supravegheat), si nu iti garanteaza nimeni ca vei ajunge macar conferentiar ca sa castigi un pic mai bine. Mai bine insemnand oricum undeva sub 3000 de lei pe luna, deci sub salariul mediu al unui programator fara experienta. Asta dupa ani buni de munca. Daca ai noroc si ai scris cateva sute de articole, publicatii, lucrari stiintifice si esti cu adevarat bun, ajungi profesor. Acolo intr-adevar poti castiga cam 4500 de lei pe norma, din cate mi s-a povestit. Dar pentru asta e munca multa, ani de zile de muncit ca sa castigi salariul unui debutant in IT. O sa spuneti ca la liceu profesorii dau meditatii. E adevarat, dar asta inseamna ore in plus, deci in loc de 18 ore pe saptamana, cu 4 meditatii saptamanal ajungi la 30, asta fara lucrari de corectat si alte activitati. Deci ajunge undeva spre 40? Ajunge.. Program de full time. Si ce primesti pentru munca asta si pentru ca esti suportul moral al urmatoarelor generatii? Niste elevi mai putin inteligenti, ca sa fiu elegant, ajung sa instige o tara intreaga impotriva profesorului respectiv pentru ca isi permite sa faca cu ei anumite glume pe care nu si le-ar permite cu un liceu industrial. Oamenii inteligenti pot inghiti si glume mai dure. Si poate ca a fost arogant, dar are si de ce, imi pare rau sa o spun, macar atat sa poata faca si el pentru distractia lui. Si daca va intrebati de note, la noi cel putin teza era lejera si se dadeau note mari. N-am avut niciodata sub 8 in teza, ce e drept erau si note de 2 si de 3, dar si de 10 sau uneori chiar mai mult, ca dadea punctaj maxim peste 10 sa avem de unde lua punctaj. Deci e clar ca nu e corect ceea ce s-a intamplat.

Mai nou, elevii au uitat ca profesorii sunt acolo ca sa ii invete ceva. Toata lumea stie ca dl. Sever era foarte iubit, pentru ca dadea note mari, cu totul nemeritate, nu pica pe nimeni niciodata (desi ar fi trebuit sa pice o treime din elevii lui), si se vedea ca e o persoana cu calitati deosebite. Pe noi ne-a lasat pentru ca ne dadea teme mari (100 de exercitii de pe o saptamana pe alta) si lumea ajunsese sa nu le mai faca deloc dupa vreun an jumatate (s-au prins ca nu ne lasa oricum), asa ca a zis ca nu are sens sa lucreze cu o clasa in care prea putini vor sa faca performanta. Avea anumite glume uneori, niciodata nu stiai daca e serios sau glumeste cand ne certa, dar chiar voia sa faca performanta cu noi. Nu vrei performanta? Simplu, te muti la alta clasa. Performanta nu este pentru oricine, asa cum nici clasele de olimpici din Vianu nu sunt pentru oricine. Nu rezisti, te muti, cei slabi trebuie sa plece. Nu ii opreste nimeni sa mearga la alta clasa din Vianu, unde oricum vor avea numai 10 probabil. La noi se dadeau note foarte mari, ca sa ne putem concentra pe ce e important. Iar acum elevii se cred buricul pamantului (mai ales cei prosti), au senzatia ca profii ar trebui sa graviteze in jurul lor.

Una peste alta, mi se pare si corect sa faci glume de genul, este dreptul tau, nu a obligat pe nimeni sa se tarasca, iar respectivul probabil ca ori a facut si el asta tot in gluma (din ce am vazut si pe grupul liceului asa a fost). Mai nou toti sunt victimele profesorilor, in loc sa invete. Nu se mai dau teme, nu mai poti sa lasi corigenti pentru ca risti sa fii dat afara, nu poti sa mai critici elevii ca vin cu parintii si te acuza. Rolul tau ca profesor devine din ce in ce mai redus. Poate ca scriu acum mai mult din perspectiva profesorului, dar nu mi se pare nimic gresit sa faci unele glume. Domnul Sever nu injosea niciodata elevii, doar ii ironiza destul de fin. De exemplu, tin si acum minte ca i-a zis unei colege (o fata foarte desteapta, e prin state acum) ca intr-a 8-a umbla in adidasi si acum umbla in pantofi, cu alte cuvinte nu se mai ocupa asa de mult de matematica, mai mult de aspectul fizic. Ce e drept, uneori poate exagera, dar ne considera de acelasi nivel si isi permitea sa faca glume de genul cu noi. Cu industrialul nu faci glume din astea. Aveam un profesor de logica, acum preda prin Viteazu din ce am inteles, proful meu preferat dintr-a 9-a, care tot asa facea multe glume mai greu de inghitit. De exemplu, in prima ora a facut prezenta, o fata a raspuns "prezent" si a intrebat-o daca are alte orientari sexuale. Fata a ramas perplexa.. Omul a vrut sa ii arate ca trebuia sa spuna "prezenta", de atunci toate fetele asa raspundeau la ora lui. Mai tarziu a fost mutat la alt liceu slab, ca nu era titular, si am inteles de la dansul ca si-a dat demisia de acolo, pentru ca nu putea sa stea la nivelul acela, unde nimeni nu ii intelegea inteligenta. Acum a ajuns intr-un loc unde isi poate permite sa considere elevii egali, si sa ii invete intr-un alt mod. Probabil de asta mi-a placut si filosofia, am avut foarte buna partea de logica, inca tin minte cele patru principii ale logicii, si nu numai.

Nu as vrea sa va mai plictisesc.. Concluzia este una singura: profesori speciali predau unor elevi speciali. Daca sunt diferiti de restul nu vor fi intelesi de toata lumea, dar cu siguranta vor fi apreciati de cei care merita. Asta este singura lor satisfactie, ca 5-10 elevi pe generatie au fost inspirati de informatiile pe care le-au oferit. Si desigur, din cand in cand oameni care nu inteleg ce inseamna valoarea profesionala, si sunt invidiosi, ajung sa comita tot felul de aberatii. Cum a fost si domnul Marcel Bartic, care ar trebui sa comenteze cand va avea si el macar 10% din rezultatele domnului Sever.

Mi-e dor de liceu...

Am fost ieri prin liceu, aşa, total întâmplător, am fost pe la o prietenă şi după ne-am gândit să mergem să îl vizităm pe d-l  Manz, şi chiar m-am simţit bine acolo, nu doar pentru că mă recunoşteau oameni pe care eu nu îi ştiam, da' parcă mă simţeam mai tânăr, vedeam figuri mai copilăroase, nişte elevi care încă nu au avut de înfruntat nicio piedică şi sunt fericiţi. Poate spuneţi că aşa gândesc atunci, că sunt mare, dar eu am conştientizat mereu că nu sunt stresat în liceu. Veneam la ce oră voiam, stăteam la ce ore voiam, plecam când voiam, nu aveam niciun stres, era frumos. Nu ştiam în ce zi sunt, la ce materii am de învăţat pentru săptămâna viitoare, eram un om fericit. Acum.. pot să nu vin la nimic dacă nu vreau, nu îi pasă nimănui, am teme lungi, week-enduri în care în loc să ies afară stau să bag cod până la 2 noaptea (mă rog, s-a întâmplat doar o dată), din astea.

Mi-a plăcut că am recunoscut anumite stereotipii printre elevi, începând cu băieţii tocilari care stau şi vorbesc despre mate şi terminând cu cocalarii care stau la agăţat în spate. Ce nu mi-a plăcut a fost să aflu că ăştia din generală fumează mai rău decât ăştia din liceu. Adică totuşi, rebeli, rebeli, bine, da' să fumezi de la 12 ani e totuşi o mare prostie... Adică în generaţia mea lumea s-a apucat de aşa ceva pe la 16-17 ani, când deja organismul nu mai se dezvoltă foarte tare, da' la 12 ani, când eşti în creştere.. În fine, treaba lor, o să ajungă în curând toţi copiii ca puradeii ăia de 7 ani cu ţigara în gură...

Am înţeles că acum se face foarte tare info, sunt multe pregătiri, iar elevii chiar au avut super performanţe, 3 în lot mi se pare extraordinar. Aşa că pentru cine îşi doreşte să facă ceva cu informatica e clar o singură alegere, sunt pregătiri multe, şi cred că sunt gratis, o oportunitate pe care nu o găsiţi nicăieri altundeva.

Baftă în continuare şi succes celor care au bacul, sper să duceţi şi voi renumele mai departe şi să fie promovabilitate 100% :D

Cateva stiri: adevaruri tulburatoare (Cineva de la a XI-a )

Am aflat anul acesta cateva informatii, pe care as vrea sa le fac publice, nu mi s-au parut de ignorat! Cu ce sa incep? Sa incept prin a spune faptul ca, elevi de clasa a IX-a, care anul acesta isi formeaza o parere despre acest liceu, au ca profesoara de fizica pe doamna C. Nu ar fi intocmai o problema, dar acei elevi se presupune ca sunt la profil de "fizica intensiv", pe cand doamna C. am aflat ca este "importata" din Craiova, cu pile. Nu are importanta cum de stiu faptul ca doamna C. pune elevii sa ii rezolve problemele la tabla (pe toate), deoarece nu stie sa le faca. Pentru a verifica rezultatul de la tabla, se uita la raspunsurile cartii si intreaba "spuneti copii, asa v-a dat si voua?" Si bine inteles ca acestia vor afirma, in gluma sau nu, ca da.. Mi se pare sub orice critica, ideea ca acesti elevi pornesc prost din primul an. Astfel de profesori ar trebui sa predea in Grivita. Sa nu mai spun ca nu se pot numi "profesori".

Continui cu stiri legate de doamna T, profesoara de limba romana. Nu stiu daca mai are sens sa mentionez faptul ca nu este titulara(ce cauta in Vianu??), ca in loc sa predea subiecte de BAC, spune tot felul de aberatii de pe vremea comunismului, precum povesti din viata personala si alte aspecte in acest gen. De multe ori, aceasta spune ca "lectia aceasta nu va trebuie la BAC, insa o vom face". Carti interesante pot citi si eu, in particular.
Iar acum, voi scrie ceva..neimportant, insa amuzant. :)) Anul trecut, la olimpiada de romana, a supravegheat...insasi doamna T!  Olimpiada s-a tinut in laboratorul doamnei S., doamna profesoara de fizica. Stiti globul acela "plutitor"? :) Nu stiu exact ce sau cum a facut doamna T, insa stiu sigur, din ce am auzit, ca a reusit sa il sparga.. (va puteti imagina acest scenariu) "Nevinovata" fiind doamna T, pretul globului a fost platit  de elevii doamnei S. Na, se mai intampla :)))

Am vazut de curand, intamplator, facebook-ul doamnei D, profesoara de limba franceza. Am aflat ca face yoga!! Nu am nicio problema cu religia budista, sau cu acest ...sport. Insa unele poze sunt cu adevarat penibile. Un profesor trebuie sa isi afirme o imagine respectuasa, atata timp cat este vazut de elevi. Acele imagini, sincer...dau de gandit. Nu am auzit exact cum este ca profesoara, nu ma mai leg si de aceasta problema.

Imi spunea un baiat de clasa a IX-a, ca face romana cu doamna A., profesoara noua de limba si literatura romana. Dar am aflat ca nici macar nu este profesoara de romana, ci a absolvit Teologia. Deci practic, este profesoara de religie, care preda romana. Sub orice critica!! Nu m-am interesat ce si cum preda, se subintelege.

Am terminat cu profesorii, daca mai aflu noutati, revin. Continui cu asa numitele colective...ce era si ce este!! Cine isi poate numi colectiv, adunatura de colegi din clasa?? Aici ma refer la cei care inca sunt in Vianu, acum mai multi ani am auzit ca era mult mai bine. Adunaturi de fite, de elevi plini cu bani, ingamfati, insuportabili. Fiecare incearca sa isi arate aerele de "vianisti", nimic interesant si inteligent. In loc  sa vii de placere la scoala, te gandesti la multimea de prosti care au invadat liceul, cu care nu ai ce discuta...

Mda, clasa a 12a

Mda, am trecut de jumătatea semestrului al doilea, şi ce pot să vă spun este că într-a 12a este foarte naşpa... Pe lângă faptul că la şcoală nu mai facem absolut, da' absolut nimic, şi venim degeaba, doar să facem prezenţa, în loc să facem ceva util, sau cel puţin ceva amuzant, atmosfera generală este foarte încordată, toată lumea parcă şi-a făcut din bac scopul vieţii, îi vezi pe toţi cum stau ca nişte obsedaţi cu variantele la şcoală şi cum discută pauză de pauză despre chestii de genul ăsta... Nu zic că eu nu învăţ pentru bac, da' acuma nu înseamnă că asta trebuie să îmi ocupe tot timpul, la şcoală aş vrea să vin să mă mai şi relaxez. Şi nu e doar la mine în clasă, şi în restul şcolii e cam la fel, întrebi lumea ce are de gând să facă în săptămâna altfel, răspunsul e clasic deja: îmi trag scutire şi lucrez la mate!

Legat de ce se face efectiv la şcoală, acum am 2 note aproape la toate materiile, şi cu toate astea sunt obligat să vin la toate orele, deşi majoritatea sunt inutile. În ultimele 2 săptămâni densitatea medie la mine în clasă a fost de 10 oameni pe zi, şi mi se pare normal, vin la şcoală şi după vreo două ore ajung efectiv să constat că mai bine stăteam şi dormeam. Aşa ca un exemplu, a fost o zi când am venit la şcoală la prima oră, după la a treia oră rămăsesem în jur de 5, a venit profa, evident că nu am făcut oră 5 oameni, şi după aveam două ore aceeaşi materie, dupa vreo 30 de minute a plecat profa, i se făcuse şi ei silă să stea cu 5 oameni în clasă... Aşa că am plecat acasă, dar evident, s-au găsit vreo 3 care să rămână, aşa că ne-am luat absenţe toţi la ultima oră, în care evident că nu s-a făcut nimic în afară de notarea absenţilor. Şi asta e doar aşa un caz izolat. Am câţiva colegi mai inteligenţi, şi-au tras niste scutiri pe câteva săptămâni şi au venit la şcoală doar când au vrut.

De departe cel mai ciudat lucru este că deşi suntem a 12a, şi notele nu mai contează la absolut, da' la absolut nimic, foarte mulţi (vorbesc în general) au devenit nişte sclavi şi vor să fie ei cât mai bine văzuţi de profesori, eventual în defavoarea altora, şi efectiv, nu înţeleg de ce, mai ales că acuma chiar nu contează. Înţeleg, te-ai străduit până acum să ai note bune, mai era o bursă, o chestie, da' acuma, la sfârşitul clasei a 12a, te-ai aştepta să fie oamenii mai luminaţi, să se vină la ore doar pentru a se asigura nişte note, şi în rest să stăm acasă să învăţăm sau măcar să nu pierdem timpul inutil.

Singura materie la care facem efectiv ceva este matematica, în rest chiar şi la materiile de bac nu facem doar variante, aşa cum ar fi normal, sau chiar nu facem deloc, aşa că fiecare trebuie să se descurce cum poate, ori să-şi bage meditaţii, ori, aşa cum fac eu, să înveţe singur.

Deşi nu aş fi crezut, abia aştept  să termin liceul, să scap de toate orele inutile, de stres, şi de atmosfera asta. Nu mai ies oamenii pe afară, nimic, toată lumea închisă în casă şi lucrează. Citisem acum câteva zile într-un blog că toată lumea într-a 12a se gândeşte la balul de absolvire, mi-a venit să râd, la noi aproape că nu se menţionează, o să fie un eveniment ca oricare altul şi atât. Ce pot să vă spun, succes dacă sunteţi în clasa a 12a!

Prietenia

M-am gândit să postez ceva şi Ape anul acesta, doar că nu prea mai am idei pentru chestii legate de şcoală, fiind a 12-a nu mai contează decât pregătirea pentru bac, şi ce se întâmplă pe la şcoală nu e prea relevant, aşa că poate e interesant să scriu un mic articol despre prietenie.

Prima întrebare care se pune: există prietenie? 

Acum câteva zile eram la şcoală şi mi-a venit în minte următoarea întrebare: ce opere literare au ca temă principală prietenia? Oricât m-am străduit să găsesc ceva, nu am găsit nimic interesant, doar cărţi pentru copii, gen Harry Potter, sau oricum, cărţi nu foarte serioase. Atunci mi-am pus întrebarea: de ce nu s-a scris despre prietenie decât foarte puţin? Poate pentru că prozatorii au ştiut că ar fi puţin ireal să scrie despre o prietenie adevărată, sau poate pentru că nu li s-a părut o temă care merită interes; în ambele cazuri rezultă că oamenii nu cred în prietenie, sau chiar că aceasta nu există. Este evident că pentru realişti prietenia nu este o temă ce merită tratată, existând alte teme ce implică nişte conflicte mai mari. În prietenie nu există conflicte, cel puţin nu sunt nişte conflicte în care oamenii se implică aşa de tare. Te-ai certat cu un prieten înseamnă că îl ignori şi gata, nu merită să îţi baţi capul cu asta. Încă ceva important de ştiut: nu mă refer decât la prietenia dintre persoane de acelaşi sex (şi evident heterosexuale), pentru că dacă vorbim de prietenia dintre persoane de sex opus atunci aceasta poate degenera, şi atunci nu mai este vorba despre prietenie dezinteresată. Ceea ce merită dezbătut este dacă există prietenie între persoanele de acelaşi sex, sau dacă prietenia reprezintă doar nişte activităţi comune, care o dată ce dispar nu mai există nici prietenie. În susţinerea acestui argument pot vorbi despre prietenii pe care îi avea fiecare în şcoala generală sau chiar în liceu, şi care au dispărut o dată cu trecerea la o altă etapă.

A doua întrebare: ce este prietenia?

Pentru a răspunde la această întrebare este necesar să cunoaştem împărţirea iubirii la vechii greci: exista iubirea ca eros, iubirea fizică dintre două persoane, philia, care pe scurt ar putea fi tradusă ca prietenie, storge, afecţiunea dintre membrii familiei, si agape, dragostea lui Dumnezeu către oameni. Prietenia este deci philia, astfel încât nu trebuie confundată nici cu dragostea în sens creştin, nici cu iubirea, nici cu afecţiunea dintre rude. Pierdem deci o mulţime de posibilităţi de a vorbi despre prietenie, astfel încât rămân atât de puţine cazuri, încât este foarte greu să le găsim. Pot exista cazuri în care două persoane să fie într-o relaţie sinceră de prietenie, apoi această relaţie să se răcească, dar prietenia adevărată, necondiţionată şi sinceră ar trebui să dureze toată viaţa, ceea ce aproape că transformă conceptul într-un mit. Prietenia nu trebuie confundată nici cu dragostea platonică, deşi aceasta se referea la iubirea dintre doi bărbaţi, care se iubesc pentru partea spirituală, nu pentru cea fizică, este totuşi legată de homosexualitate. Având în vedere toate aceste aspecte, probabil că cel mai bine ar fi să tragem concluzia că prietenia este relaţia care nu se poate transforma în iubire, este o relaţie sinceră, bijectivă, neinteresată şi de durată nedefinită. Dacă există cu adevăarat sau nu, asta depinde de părerea  fiecăruia.

A treia întrebare, cu rol concluziv: care ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de prietenie?

Există, în mare, două poziţii faţă de prietenie şi două maniere de a o vedea. Pe de o parte sunt cei care spun că prietenie adevărată nu există, iar pe de altă parte sunt cei care cred că există aşa ceva, indiferent dacă au experimentat-o sau nu. Este evident că şi cei din prima categorie recunosc că au nevoie de oameni cu care să vorbească. Aristotel împarte philia în prietenia utilităţii, prietenia plăcerii şi prietenia binelui sau prietenia de caracter. Prima categorie reprezintă relaţia stabilită între oameni care au interese comune, de exemplu între vânzător şi cumpărător. A doua reprezintă relaţia între persoane cărora le place să petreacă anumite activităţi între ei, iar ultima categoria ar reprezenta prietenia între persoane cărora le place caracterul celuilalt. Teoretic ultima categorie este considerată prietenia adevărată, deşi părerea mea este că aceasta este doar un criteriu necesar, dar nu suficient pentru o prietenie adevărată. Majoritatea oamenilor admit că au nevoie de prietenia care aparţine primei sau celei de-a doua categorie. Aceştia sunt oamenii care nu cred că există o prietenie adevărată. Cei care îşi doresc o prietenie adevărată doresc o prietenie din cea de-a treia categorie. Sfatul meu pentru cei care s-au chinuit să citească acest articol până aici este să privească prietenia într-o manieră rezervată, cumva îmbinând cele două poziţii: să speraţi că puteţi da peste prieteni adevăraţi (despre care nu veţi putea spune că au sunt aşa ceva decât peste mai mulţi ani), dar să nu consideraţi pe nimeni prieten adevărat până nu aveţi dovezi suficiente.

Poate că o să scriu şi un articol despre eros, sper că am oferit nişte informaţii interesante, mai mult decât aş fi spus dacă povesteam nişte detalii neinteresante de la şcoală.