Ce inseamna sa fii profesor in Romania

Am vazut ca s-a tot vorbit despre domnul profesor Sever Moldoveanu si gestul lui de a pune elevii sa se tarasca pentru un punct in plus. Nici nu stiu de unde sa incep.. Nu ma pricep foarte bine sa scriu articole, desi imi place sa fac asta. Pana la urma am terminat Vianu, un liceu de mate info intensiv, acum sunt in ultimul an la Automatica.. Articolele nu sunt punctul meu forte. Dar voi incerca sa scriu in cateva cuvinte parerea mea despre acest subiect. Imi cer scuze pentru eventualele erori, nu sunt ziarist si nu am de gand sa stau sa corectez fiecare virgula, scopul este sa imi exprim un punct de vedere.

Sa o luam cu inceputul. Pentru cine nu stiu, am terminat Vianu in anul 2012. Spre deosebire de elevii de acum, in 2009 la inceput m-am mutat la clasa de olimpici special pentru ca preda domnul profesor Moldoveanu, asta a fost unul dintre motive. Pentru el si pentru dl. profesor Manz. La fizica aveam o profesoara buna (doamna Stan), si am avut in continuare o profesoara buna (doamna Stoica), ambele m-au invatat aceasta materie bine. Deci motivele au fost informatica si matematica, si faptul ca mi se oferea sansa de a face performanta, desi pana atunci nu facusem niciodata ceva deosebit, mai putin cateva premii la concursul national Cangurul (ceea ce era ceva totusi, avand in vedere cat de multi concurau). Si in anii care au urmat am reusit sa ajung la un nivel destul de bun, am fost si pe la Olimpiada Nationala de Informatica, iar in facultate n-am facut decat sa folosesc cunostintele dobandite, si impreuna cu alti doi colegi din Vianu foarte buni am fost si la ACM, la cel mai important concurs de programare din liceu, si am concurat de 3 ori la faza regionala (Europa de Sud-Est), in primul an reusind sa iesim pe locul 2 printre echipele din tara. Pot sa spun clar ca s-a vazut diferenta dintre programarea facuta la nivel de performanta, in Vianu, si ce au facut cei din alte licee. Desi am multi colegi foarte buni, inclusiv colegi mai buni decat mine la multe materii si in industrie in general, la nivel de algoritmi se ramane cu cunostintele din liceu, in mare, ceea ce face diferenta.

Cam asta ar fi povestea mea. Ce am vrut sa spun pana acum este ca am avut cativa profesori care m-au influentat in mod pozitiv. Pot spune ca absolut toti profesorii pe care i-am avut la clasa de olimpici la matematica au fost de la foarte buni in sus. Dupa dl. Sever am facut cu dl. prof. Ovidiu Sontea, apoi cu dl. prof. Chites. De la fiecare am avut de invatat cate ceva. Daca Sever era orientat spre performanta, cu dl. prof. Sontea am invatat foarte bine materia de clasa, chiar putin peste (am fost la judeteana la mate si am reusit sa iau un punctaj decent pentru cat invatasem, la cateva puncte de calificare), iar cu dl. prof. Chites am invatat ca daca vrei sa stii matematica trebuie sa inveti si in plus, nu doar materia de clasa (avea obiceiul sa ne predea materie de facultate). In schimb, profesorul de dinainte, de la cealalta clasa, era un mistocar, nu venea la ore, iar intr-a 12-a toti aveau meditatii. Nu cred ca e nevoie sa spun ca nu am facut meditatii la matematica in viata mea, am invatat doar ce ni se preda in clasa, iar Bacalaureatul la mate ni se parea multora un fel de gluma. Am luat 9.50, probabil am gresit la redactare, dupa o ora jumatate iesisem din sala pentru ca nu mai aveam ce sa fac.

Cu alte cuvinte, conteaza foarte mult ce face un profesor. Te pot influenta in mod pozitiv sau negativ pentru urmatorii foarte multi ani din viata. Prin contrast, in generala am avut profesori destul de slabi (nu si la matematica, unde am fost destul de bine pregatit, cel putin la nivel de clasa, chiar cu ceva pregatiri de olimpiada facute benevol). In schimb, diriginta mea ma ura din anumite motive, probabil pentru ca eram putin mai destept decat majoritatea colegilor si ieseam din norme. Imi placea sa fac pe nebunul, de, ca la 14 ani, si din cauza asta nu ma suporta. Pentru ca vedeam lucrurile altfel fata de restul. Oamenii inteligenti isi permit sa iasa un pic din comun si sa fie altfel. Si poate uneori eram arogant fata de ceilalti colegi, ceea ce poate nu era frumos, dar ni se intampla tuturor sa ne credem superiori. Iar cand se intampla sa fim pe bune, este greu sa ne abtinem de la anumite glume.

Este clar ca dl. Sever este un profesor foarte bun. A pregatit generatii intregi de olimpici, la clasa rezolvam probleme de la balcaniada sau chiar de la olimpiada internationala. Si iti dadeai seama ca oamenii aia nu sunt extraterestii si ca problemele alea chiar se pot rezolva.. Ce e drept, in 2-3 pagini de calcule, iar dupa ce plecam din clasa nu mai puteam sa refac demonstratia. Dar de la un pas la altul nu era ceva ce nu as fi stiut si eu, in majoritatea cazurilor. Acum sa ne gandim la situatia unui profesor din Romania. Stim cu totii ce salarii sunt in invatamant. Ca viitor absolvent, ma batea gandul sa incerc si varianta asta. In liceu poti preda, mai nou, doar daca ai masterat, din cate stiu. Pentru asta trebuie sa dai un examen de titularizare, apoi in functie de nota intri la un liceu mai bun sau chiar nicaieri. Apoi, dupa ce ai facut 5-6 ani de facultate, si ai luat o nota mare in titularizare, vei castiga 1000 de lei pe luna, net. Cam cat castiga si un vanzator la McDonald's, ce e drept cu 40 de ore de munca pe saptamana, nu cu 18. In facultate e si mai nasoala treaba. Faci master, faci doctorat, iar cand termini te angajezi cu acelasi salariu lunar, ce e drept doar 12 ore de predat e norma (dar multe altele pentru corectat teme, lucrari, trecut note, supravegheat), si nu iti garanteaza nimeni ca vei ajunge macar conferentiar ca sa castigi un pic mai bine. Mai bine insemnand oricum undeva sub 3000 de lei pe luna, deci sub salariul mediu al unui programator fara experienta. Asta dupa ani buni de munca. Daca ai noroc si ai scris cateva sute de articole, publicatii, lucrari stiintifice si esti cu adevarat bun, ajungi profesor. Acolo intr-adevar poti castiga cam 4500 de lei pe norma, din cate mi s-a povestit. Dar pentru asta e munca multa, ani de zile de muncit ca sa castigi salariul unui debutant in IT. O sa spuneti ca la liceu profesorii dau meditatii. E adevarat, dar asta inseamna ore in plus, deci in loc de 18 ore pe saptamana, cu 4 meditatii saptamanal ajungi la 30, asta fara lucrari de corectat si alte activitati. Deci ajunge undeva spre 40? Ajunge.. Program de full time. Si ce primesti pentru munca asta si pentru ca esti suportul moral al urmatoarelor generatii? Niste elevi mai putin inteligenti, ca sa fiu elegant, ajung sa instige o tara intreaga impotriva profesorului respectiv pentru ca isi permite sa faca cu ei anumite glume pe care nu si le-ar permite cu un liceu industrial. Oamenii inteligenti pot inghiti si glume mai dure. Si poate ca a fost arogant, dar are si de ce, imi pare rau sa o spun, macar atat sa poata faca si el pentru distractia lui. Si daca va intrebati de note, la noi cel putin teza era lejera si se dadeau note mari. N-am avut niciodata sub 8 in teza, ce e drept erau si note de 2 si de 3, dar si de 10 sau uneori chiar mai mult, ca dadea punctaj maxim peste 10 sa avem de unde lua punctaj. Deci e clar ca nu e corect ceea ce s-a intamplat.

Mai nou, elevii au uitat ca profesorii sunt acolo ca sa ii invete ceva. Toata lumea stie ca dl. Sever era foarte iubit, pentru ca dadea note mari, cu totul nemeritate, nu pica pe nimeni niciodata (desi ar fi trebuit sa pice o treime din elevii lui), si se vedea ca e o persoana cu calitati deosebite. Pe noi ne-a lasat pentru ca ne dadea teme mari (100 de exercitii de pe o saptamana pe alta) si lumea ajunsese sa nu le mai faca deloc dupa vreun an jumatate (s-au prins ca nu ne lasa oricum), asa ca a zis ca nu are sens sa lucreze cu o clasa in care prea putini vor sa faca performanta. Avea anumite glume uneori, niciodata nu stiai daca e serios sau glumeste cand ne certa, dar chiar voia sa faca performanta cu noi. Nu vrei performanta? Simplu, te muti la alta clasa. Performanta nu este pentru oricine, asa cum nici clasele de olimpici din Vianu nu sunt pentru oricine. Nu rezisti, te muti, cei slabi trebuie sa plece. Nu ii opreste nimeni sa mearga la alta clasa din Vianu, unde oricum vor avea numai 10 probabil. La noi se dadeau note foarte mari, ca sa ne putem concentra pe ce e important. Iar acum elevii se cred buricul pamantului (mai ales cei prosti), au senzatia ca profii ar trebui sa graviteze in jurul lor.

Una peste alta, mi se pare si corect sa faci glume de genul, este dreptul tau, nu a obligat pe nimeni sa se tarasca, iar respectivul probabil ca ori a facut si el asta tot in gluma (din ce am vazut si pe grupul liceului asa a fost). Mai nou toti sunt victimele profesorilor, in loc sa invete. Nu se mai dau teme, nu mai poti sa lasi corigenti pentru ca risti sa fii dat afara, nu poti sa mai critici elevii ca vin cu parintii si te acuza. Rolul tau ca profesor devine din ce in ce mai redus. Poate ca scriu acum mai mult din perspectiva profesorului, dar nu mi se pare nimic gresit sa faci unele glume. Domnul Sever nu injosea niciodata elevii, doar ii ironiza destul de fin. De exemplu, tin si acum minte ca i-a zis unei colege (o fata foarte desteapta, e prin state acum) ca intr-a 8-a umbla in adidasi si acum umbla in pantofi, cu alte cuvinte nu se mai ocupa asa de mult de matematica, mai mult de aspectul fizic. Ce e drept, uneori poate exagera, dar ne considera de acelasi nivel si isi permitea sa faca glume de genul cu noi. Cu industrialul nu faci glume din astea. Aveam un profesor de logica, acum preda prin Viteazu din ce am inteles, proful meu preferat dintr-a 9-a, care tot asa facea multe glume mai greu de inghitit. De exemplu, in prima ora a facut prezenta, o fata a raspuns "prezent" si a intrebat-o daca are alte orientari sexuale. Fata a ramas perplexa.. Omul a vrut sa ii arate ca trebuia sa spuna "prezenta", de atunci toate fetele asa raspundeau la ora lui. Mai tarziu a fost mutat la alt liceu slab, ca nu era titular, si am inteles de la dansul ca si-a dat demisia de acolo, pentru ca nu putea sa stea la nivelul acela, unde nimeni nu ii intelegea inteligenta. Acum a ajuns intr-un loc unde isi poate permite sa considere elevii egali, si sa ii invete intr-un alt mod. Probabil de asta mi-a placut si filosofia, am avut foarte buna partea de logica, inca tin minte cele patru principii ale logicii, si nu numai.

Nu as vrea sa va mai plictisesc.. Concluzia este una singura: profesori speciali predau unor elevi speciali. Daca sunt diferiti de restul nu vor fi intelesi de toata lumea, dar cu siguranta vor fi apreciati de cei care merita. Asta este singura lor satisfactie, ca 5-10 elevi pe generatie au fost inspirati de informatiile pe care le-au oferit. Si desigur, din cand in cand oameni care nu inteleg ce inseamna valoarea profesionala, si sunt invidiosi, ajung sa comita tot felul de aberatii. Cum a fost si domnul Marcel Bartic, care ar trebui sa comenteze cand va avea si el macar 10% din rezultatele domnului Sever.

M-am întors!

Salutări, profesori care citiţi posturile mele fix în secunda în care apar, vă doresc la mulţi ani şi multă baftă.
M-am gândit să mai postez şi eu ceva pe blogul ăsta, pentru că sigur o să facă foarte multe vizualizări. Ceea ce mi se pare foarte tare. Cu ce aş putea să încep decât cu faptul că îi mulţumesc d-lui profesor Chiteş că ne-a predat mai multă matematică decât trebuia. Deşi mulţi l-au înjurat în timpul anului (eu nu eram printre ăia :)) ) acum la facultate chiar m-au ajutat cunoştinţele respective, când au auzit colegii mei de serii şi spaţii vectoriale se uitau ca proştii la tablă, eu mă uitam la ei şi le ziceam: bă, asta am făcut în liceu ...

Îmi pare rău că nu mai sunt la liceu doar dintr-un singur motiv: sesiunea este în ianuarie, eu în ultima săptămână de şcoală dau trei teste şi mai am şi de făcut o temă mare la engleză, abia aştept să termin, vacanţa nu a părut niciodată aşa de îndepartată. În rest la facultate e mai bine, chiar dacă momentan fac multe materii care nu mă interesează, dar cel puţin există o libertate mult mai mare. Adică poţi face ce vrei, vii când vrei, unde vrei, e responsabilitatea ta, contează doar să ai note de trecere în teste şi examene.

La un moment dat am spus eu de un profesor că este comunist, am înţeles că s-a supărat cam tare, deşi nu avea de ce. Dânsul avea un punct de vedere, nu îţi poţi da cu părerea despre o persoană pe care nu ai avut-o la clasă, ceea ce este total adevărat, nu sunt în măsură să spun cum este, dar nu trebuie să se supere pe mine, trebuie să se supere pe elevii lui, în cel mai rău caz, presupunând că ar trebui să se supere pe cineva. Adică nu ţin minte să fi fost vreunul care să îmi fi zis altceva, toţi îmi ziceau că este cam comunist. Încă ceva, să nu confundăm comunismul în sensul strict cu comunismul în sensul pe care îl dau elevii. Sensul al doilea nu se referă la apartenenţa la o ramură politică, ci la modul de comportare. "Comunist" înseamnă, în limbaj colocvial, persoană care acordă regulilor o importanţă exagerată sau o persoană care face abuz de putere. Nu ar trebui să se supere pe mine, nu fac niciun nume public, eu spun doar ce am auzit de la alţii. Iar până la urmă interesul profilor ar trebui să fie şi ca elevii să aibă o părere bună despre ei. Zic şi eu...

Aşa, am auzit una tare, liceul fostei directoare ar fi de fapt o afacere PDL-PSD, prin care se face spălare de bani sau ceva. Nu ştiu ce să zic, sincer nu mă interesează, dar mi s-a părut amuzant. Chiar dacă este adevărat nu pot decât să îi felicit pentru ingeniozitate. Adică acum se explică de ce taxele sunt de 9000 de euro pe an, aşa pare mai logic.

A, şi mai regret că nu mai am aşa de mult timp liber, în liceu mă duceam să mă distrez la ore, acum efectiv e mult prea epuizant, nu mai am timp de altceva, ajung acasă şi cad în pat pentru că efortul depus la ore este suficient de mare..Voi ce treabă aveţi, vă distraţi :))

A, cică pe 21 murim. Mi-am imaginat un scenariu destul de interesant legat de sfârşitul lumii. Să presupunem, de dragul discuţiei, că ar fi clar sfârţitul lumii pe 21, un asteroid imens loveşte pământul şi nu avem mijloacele necesare pentru a-l distruge în timp util. Ce s-ar întâmpla? Ar fi haos total, oamenii s-ar omorî pe stradă, nu ar mai merge nimeni la servici sau la ore, ar fi oameni beţi şi drogaţi peste tot, sinucideri în masă, chestii de genul ăsta.. Eu chiar nu ştiu ce aş face, probabil aş încerca să îmi petrec timpul cu oameni cu care m-am înţeles bine. Sau nu ştiu :)) Vă las pe voi să vă gândiţi cum aţi reacţiona. :)

Bacu' - sau despre cum cred eu că ar trebui modificat numele liceului

Am terminat un liceu cu un nume foarte pompos: Colegiul Naţional de Informatică "Tudor Vianu". Colegiu de Informatică... Tudor Vianu... Informatică... ceva nu se leagă, nu vi se pare? Şi nu e vorba doar că Vianu a fost critic literar. Vreau să analizez acum bacu' de anul acesta, şi o să fac legătura cu numele mai târziu.

Am avut o medie acceptabilă, 9.48, am avut 9.50 la mate, nu ştiu exact ce am greşit, iar la info am greşit aiurea o grilă, altfel aş fi avut mult peste 9.60 acum. Subiectele au fost cele mai uşoare din ultimii ani, dar promovabilitatea a fost extrem de mică. Să analizez pe rând cele 3 materii la care am avut de dat probe.

La română am avut la subiectul 3 să analizăm o poezie aparţinând lui Mihai Eminescu. Poezie era aproape clar că se dă, de obicei se respectă modelul pus înainte, iar dintre toţi poeţii Eminescu este de departe cel mai uşor de înţeles, orice elev de la ţară care a studiat ceva în liceu ar trebui să ştie să analizeze o poezie, că e ea Floare Albastră, Sara pe Deal sau Luceafărul (deja asta e mai complicat). Eu tot nu pot să înţeleg, poate sunt eu defect, cum e posibil să pici bacu' la română? 30 de sutimi le iei doar dacă faci un eseu argumentativ, la care nu trebuie să ştii nimic dinainte. Mai luai câteva sutimi comentând un paragraf, dădeai 2 sinonime, mai făceai încă un exerciţiu la subiectul 1 şi gata. Mie mi se pare că trebuie efectiv să nu vrei, să vii ca nesimţitul şi să scrii că e mişto să ai calităţi, da' e mai mişto să ai un iphone... şi sunt unii care iau 1.00, e clar că pur şi simplu nu vor, pentru mine oamenii ăştia ar trebui direct să nu mai fie lăsaţi să dea bacu' niciodată.

Acum vine matematica. Dacă ai promovat 12 clase automat trebuie să fii capabil să faci modulul unui număr complex super banal, de tipul (1+i)^2, trebuie să ştii o ecuaţie de gradul 2, să rezolvi o inegalitate de genu' 2^(x+1)<4, pe care o făceam şi în clasa a 5-a, să ştii puţin legat de submulţimi, să înmulţeşti 2 vectori şi teorema cosinusului (care se face într-a 7-a la liceele bune). Asta a fost materia de clasele 9-10, pe care ar fi trebuit oricine să ia maxim, sau măcar 25 din 30, admiţând că a mai greşit la calcule. Dacă în plus mai ştiai să derivezi, să calculezi un determinant şi să ştii că derivata unei primitive e chiar funcţia aveai nota 5 asigurată. Părerea mea este că cei care nu trec bacu' la mate nu trebuiau trecuţi clasa a 10-a, este vina profesorilor că asemenea elevi ajung să dea bacalaureatul. Nu înţeleg de ce toată lumea crede că trebuie să termine orice prost un liceu. Nu eşti în stare, nu faci liceul, mai bine munceşti pe şantier şi eşti mai cinstit faţă de tine însuţi.

Ultima probă, cea la alegere, este bazată aproape complet pe materia din maxim 2 ani. La fizică se dă din clasele 9-10, la chimie se dă la alegere 10-11 sau 9 cu 12, la bio se dă tot ceva gen 9-10 cu 11-12, la alegere, din câte ştiu, iar la info, deşi materia cuprinde 3 ani, clasa a 11-a nu intră aproape de loc. Deci dacă învăţai cât de cât măcar la una din astea 4 materii era imposibil să nu treci. La info cel puţin problemele scrise erau absolut penibile, şi în rest erau nişte grile care ţineau mai mult de logică decât de altceva. Am greşit o grilă pentru că trebuia să găsesc un număr minim, şi trebuia să iau în calcul multe posibilităţi, şi în loc să spun 2 am zis 3.

Acuma rezultatele. Vianu a fost SINGURUL liceu din Bucureşti în care nu au existat elevi care să pice. Mulţi se iau după media de intrare la liceu, iar Vianu a fost pe locul 4 în ultimii ani, după Sava, Lazăr şi Viteazu, dar este o mare prostie, notele de intrare nu spun nimic, trebuie studiată evoluţia curbei intrărilor în comparaţie cu curba ieşirilor. Generaţia mea a intrat cu 9.17, acum aţi spune că am fost o generaţie slabă, nu? Cu toate astea, noi am fost singurii care au promovat bacul cu toţi, ceea ce spune foarte multe, înseamnă ca pregătirea făcută aici ne-a ajutat. Deşi în Sava s-a intrat cu ceva gen 9.50 au existat destui care au picat, ceea ce înseamnă că liceul a transformat nişte elevi cu note mari în nişte elevi care nu sunt în stare să treacă bacul. Cred că la anu' ar trebui reconsiderate opţiunile, este absolut evident că Vianu este cel mai bun liceu şi singurul care merită.

Ce voiam să spun cu numele? Cele mai mari note s-au obţinut la română, într-un liceu de info, paradoxal, nu? Aşa că propun să se numească de acum, pentru a fi în pas cu notele obţinute,  Colegiul Naţional de Limba şi Literatura Română "Tudor Vianu" :)) .

Balul de absolvire

În mod incredibil am avut deja balul de absolvire, şi sincer nu prea înţeleg unde s-a dus tot timpul ăsta, acum o zi începeam clasa a 12-a şi acum... gata. Lăsând asta la o parte, balul s-a ţinut la Marriott (că doar suntem cu fiţe, lux de Vianu :)) ) şi a fost un eveniment de neuitat (cel puţin partea pe care n-am uitat-o ).
Pe lângă faptul că ne-am îmbrăcat toţi la costum, ceea ce a fost destul de amuzant, am putut să vorbim poate pentru ultima oară cu toţi colegii de generaţie cu care ne-am înţeles în aceşti ani. Balul în sine a fost amuzant, a fost un concurs de dans elevi-profesori, apoi fiecare clasă a prezentat un colaj cu poze făcute de-a lungul celor 4 ani, iar cel mai surprinzător eveniment a fost o cerere de căsătorie, o colegă de generaţie a fost cerută de faţă cu toată lumea, lumea a început să urle "spune da!", fata a spus da, şi toată lumea a fost încântată. Bine, după mi-am dat seama că probabil vorbiseră înainte, având în vedere că nu a părut surprinsă aproape deloc, dar chiar şi aşa tot a fost drăguţ :).
Am avut ocazia să vorbesc cu colegii de la fosta mea clasă, şi din câte am observat voi fi coleg cu mulţi dintre ei la facultate (asta presupunând că intru). Ce mi s-a părut tare e că o colegă m-a felicitat pentru faptul că am ţinut blogul acesta, lăsând să se vadă felul în care am evoluat dintr-a 9-a şi până în prezent, şi din câte ţin minte m-a întrebat dacă am evoluat în bine sau în rău, iar eu am zis că orice acumulare de experienţă este practic o chestie bună.
Din păcate nu am avut ocazia să îmi revăd decât o mică parte din profesori, pentru că au venit foarte puţini, fapt care mi s-a părut regretabil, având în vedere că probabil nu îi voi mai întâlni. În rest,ce se întâmplă la bal rămâne acolo, sau cel puţin aşa ar trebui :).

Prietenia

M-am gândit să postez ceva şi Ape anul acesta, doar că nu prea mai am idei pentru chestii legate de şcoală, fiind a 12-a nu mai contează decât pregătirea pentru bac, şi ce se întâmplă pe la şcoală nu e prea relevant, aşa că poate e interesant să scriu un mic articol despre prietenie.

Prima întrebare care se pune: există prietenie? 

Acum câteva zile eram la şcoală şi mi-a venit în minte următoarea întrebare: ce opere literare au ca temă principală prietenia? Oricât m-am străduit să găsesc ceva, nu am găsit nimic interesant, doar cărţi pentru copii, gen Harry Potter, sau oricum, cărţi nu foarte serioase. Atunci mi-am pus întrebarea: de ce nu s-a scris despre prietenie decât foarte puţin? Poate pentru că prozatorii au ştiut că ar fi puţin ireal să scrie despre o prietenie adevărată, sau poate pentru că nu li s-a părut o temă care merită interes; în ambele cazuri rezultă că oamenii nu cred în prietenie, sau chiar că aceasta nu există. Este evident că pentru realişti prietenia nu este o temă ce merită tratată, existând alte teme ce implică nişte conflicte mai mari. În prietenie nu există conflicte, cel puţin nu sunt nişte conflicte în care oamenii se implică aşa de tare. Te-ai certat cu un prieten înseamnă că îl ignori şi gata, nu merită să îţi baţi capul cu asta. Încă ceva important de ştiut: nu mă refer decât la prietenia dintre persoane de acelaşi sex (şi evident heterosexuale), pentru că dacă vorbim de prietenia dintre persoane de sex opus atunci aceasta poate degenera, şi atunci nu mai este vorba despre prietenie dezinteresată. Ceea ce merită dezbătut este dacă există prietenie între persoanele de acelaşi sex, sau dacă prietenia reprezintă doar nişte activităţi comune, care o dată ce dispar nu mai există nici prietenie. În susţinerea acestui argument pot vorbi despre prietenii pe care îi avea fiecare în şcoala generală sau chiar în liceu, şi care au dispărut o dată cu trecerea la o altă etapă.

A doua întrebare: ce este prietenia?

Pentru a răspunde la această întrebare este necesar să cunoaştem împărţirea iubirii la vechii greci: exista iubirea ca eros, iubirea fizică dintre două persoane, philia, care pe scurt ar putea fi tradusă ca prietenie, storge, afecţiunea dintre membrii familiei, si agape, dragostea lui Dumnezeu către oameni. Prietenia este deci philia, astfel încât nu trebuie confundată nici cu dragostea în sens creştin, nici cu iubirea, nici cu afecţiunea dintre rude. Pierdem deci o mulţime de posibilităţi de a vorbi despre prietenie, astfel încât rămân atât de puţine cazuri, încât este foarte greu să le găsim. Pot exista cazuri în care două persoane să fie într-o relaţie sinceră de prietenie, apoi această relaţie să se răcească, dar prietenia adevărată, necondiţionată şi sinceră ar trebui să dureze toată viaţa, ceea ce aproape că transformă conceptul într-un mit. Prietenia nu trebuie confundată nici cu dragostea platonică, deşi aceasta se referea la iubirea dintre doi bărbaţi, care se iubesc pentru partea spirituală, nu pentru cea fizică, este totuşi legată de homosexualitate. Având în vedere toate aceste aspecte, probabil că cel mai bine ar fi să tragem concluzia că prietenia este relaţia care nu se poate transforma în iubire, este o relaţie sinceră, bijectivă, neinteresată şi de durată nedefinită. Dacă există cu adevăarat sau nu, asta depinde de părerea  fiecăruia.

A treia întrebare, cu rol concluziv: care ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de prietenie?

Există, în mare, două poziţii faţă de prietenie şi două maniere de a o vedea. Pe de o parte sunt cei care spun că prietenie adevărată nu există, iar pe de altă parte sunt cei care cred că există aşa ceva, indiferent dacă au experimentat-o sau nu. Este evident că şi cei din prima categorie recunosc că au nevoie de oameni cu care să vorbească. Aristotel împarte philia în prietenia utilităţii, prietenia plăcerii şi prietenia binelui sau prietenia de caracter. Prima categorie reprezintă relaţia stabilită între oameni care au interese comune, de exemplu între vânzător şi cumpărător. A doua reprezintă relaţia între persoane cărora le place să petreacă anumite activităţi între ei, iar ultima categoria ar reprezenta prietenia între persoane cărora le place caracterul celuilalt. Teoretic ultima categorie este considerată prietenia adevărată, deşi părerea mea este că aceasta este doar un criteriu necesar, dar nu suficient pentru o prietenie adevărată. Majoritatea oamenilor admit că au nevoie de prietenia care aparţine primei sau celei de-a doua categorie. Aceştia sunt oamenii care nu cred că există o prietenie adevărată. Cei care îşi doresc o prietenie adevărată doresc o prietenie din cea de-a treia categorie. Sfatul meu pentru cei care s-au chinuit să citească acest articol până aici este să privească prietenia într-o manieră rezervată, cumva îmbinând cele două poziţii: să speraţi că puteţi da peste prieteni adevăraţi (despre care nu veţi putea spune că au sunt aşa ceva decât peste mai mulţi ani), dar să nu consideraţi pe nimeni prieten adevărat până nu aveţi dovezi suficiente.

Poate că o să scriu şi un articol despre eros, sper că am oferit nişte informaţii interesante, mai mult decât aş fi spus dacă povesteam nişte detalii neinteresante de la şcoală. 

Gata ultimul semestru 1...

Mă uit în spate cu câteva secunde, şi sunt înapoi în prima săptămână de şcoală. Ce s-a întâmplat în secundele astea? Nu îmi pot da seama... Cel puţin anul acesta am un motiv pentru care mi se pare că a trecut semestrul aşa de repede: semestrul acesta a fost cel mai scurt din ultimii ani, având doar 15 săptămâni. Cu toate astea, timpul interior, de care vorbea Bergson, devine din ce în ce mai distanţat de timpul obiectiv, şi am şi o teorie pentru asta, cu cât avansăm ca vârstă, în timp, cu atât acelaşi număr de zile sau săptămâni ni se pare mai mic, pentru că în raport cu vârsta trăită până atunci reprezintă din ce în ce mai puţin.Pentru mine, acum, un an reprezintă, totuşi, o durată destul de mare, dar faţă de acum câţiva ani a scăzut semnificativ timpul interior corespunzător acestei durate. Iar când mă uit în spate, la anii de liceu, îmi dau seama că totul a durat atât de puţin, şi nu am profitat la maxim de această perioadă...

 În fine, mai am un semestru, după bacu', şi după... văd eu ce fac. Vacanţă plăcută.

Consiliul şcolar al elevilor

Am aflat şi eu de curând că există aşa ceva, datorită unei iniţiative a unei colege de la 11 F, care a avut o idee foarte tare, a făcut Rock's Day în Vianu, şi a băgat rock şi metal în pauze, aşa încât toată lumea care ieşea afară auzea muzica.. Părerea mea este că dacă a reuşit să convingă directorii să facă  asta înseamnă că are ambiţie şi ar putea face ceva interesant pentru elevi, aşa că eu vă sfătuiesc să o votaţi. Ea spune că vrea să organizeze diverse activităţi pentru elevi : dezbateri, concursuri, etc, având în spate experienţă, deoarece a mai făcut parte dintr-un consiliu asemănător, deci dacă o votaţi s-ar putea să aveţi parte de nişte chestii (chestii, nu lucruri, lucrurile sunt doar cele care se pot percepe prin simţuri) atractive.

Şcoala...

  Mă gândeam zilele astea cam ce reprezintă şcoala, dincolo de aspectul educativ. Stăm 12 ani pe băncile şcolii, iar viaţa noastră este influenţată iremediabil de aceşti ani. Pentru fiecare şcoala înseamnă altceva, în funcţie de colegii pe care i-a avut. Până la urmă, după nişte ani rămânem doar cu amintirile legate de colegi, iar când ne gândim la şcoală notele şi profesorii rămân în urmă, important este cum am petrecut timpul cu colegii.
  În funcţie de şcoală sau liceu, petrecem 4, 8, sau chiar 12 ani cu anumite persoane, pentru ca apoi să începem o nouă etapă, iar toţi acei colegi (sau aproape toţi) să dispară din viaţa noastră, ca şi cum nu i-am fi cunoscut niciodată...  Cu toate astea, amintirile rămân, iar statutul avut în şcoală şi atmosfera de acolo va afecta şi restul vieţii.
  Pentru mine, probabil că şcoala (cel puţin în momentul de faţă) reprezintă un loc în care găsesc persoane cu care să pot discuta nişte idei interesante, să mai glumesc şi în general să îmi petrec timpul într-un mod plăcut. Din generală nu pot să spun că am amintiri aşa de plăcute, iar în momentul de faţă generala nu mai reprezintă nimic, e doar o perioadă din viaţa mea de care sunt fericit că am scăpat. Bine, şi acum îmi doresc să treacă anul acesta, dar din cu totul alte motive, doresc să încep ceva nou, parcă m-am plictisit de atâţia ani în care am făcut mai mult ce nu am vrut decât ce am vrut (asta dacă mă gândesc la câte ore am vrut să merg şi la câte nu).
 Probabil că şcoala este cea mai frumoasă perioadă din viaţă, după încep adevăratele probleme, deşi probabil că mulţi consideră că au într-adevăr multe pe cap. Vă spun doar că va veni o vreme când veţi dori să vă întoarceţi pe băncile şcolii, să aveţi bani de la părinţi şi mâncarea gata făcută când ajungeţi acasă.
  Şcoala... Toată lumea o evocă, amintindu-şi de vremea când erau cu adevărat fericiţi... 12 ani poate că e mult, dar cu siguranţă dacă ar fi fost mai mulţi nu am fi regretat.
  Las ca o provocare întrebarea: ce reprezintă Şcoala pentru voi?

Încă o prostie în învăţământ (deja m-am plictisit)

După ce că şi aşa semestrul 1 are doar 15 săptămâni, oamenii capabili de la minister s-au gândit să mai aducă o "îmbunătăţire": teste predictive la toate materiile, obligatorii, în a treia săptămână de şcoală, iar în primele 2 se presupune că facem recapitulare. Asta scurtează semestrul la 12 săptămâni, dintre care în ultima se încheie mediile, deci practic 11 săptămâni în care trebuie să luăm note la toate materiile, să dăm teze, etc. Pe lângă acest aspect, testele sunt date fix degeaba, adică este evident că nu o să înveţe nimeni pentru ele, iar notele la materii gen geogra, bio, unde trebuie să toceşti, vor fi foarte mici. Şi nu numai atât, vor să dea şi un test final realizeze o curbă de progres pentru toate materiile, în condiţiile in care în afară de câteva materii programa diferă de la an la an. De exemplu la chimie noi dăm acum test predictiv din chimie organică, urmând ca testul final să fie din chimie anorganică, şi se va face o statistică, de parcă cele 2 ar avea cea mai mică legătură. La fel la geogra, istorie, bio, etc.
Şi ceva mai interesant, am avut prima oră de filosofie, care mi s-a părut foarte tare. După părerea mea scopul şcolii este să facă elevii să gândească, dar cu toate acestea sunt puţine materii care chiar te ajută. Adică materiile de real au o anumită parte care te învaţă să gândeşti, dar probabil singurele care te ajută cu adevărat sunt istoria şi filosofia, care din păcate se studiază foarte puţin la noi...
Oricum, acum că sunt a 12-a şi noi şi profesorii ne considerăm aproape la facultate, îmi pare bine că termin cu toate prostiile din educaţie, sunt convins că în viitor sistemul o să fie atât de prost, încât nu o să ne vină să credem.. Doar aşa, un aspect minor, o să se scoată fizica şi chimia din generală, şi o să se introducă ştiinţe, ca la clasa a 4-a...

Ultima prima zi de şcoală

Mda, a venit şi ultima prima zi de şcoală, aşadar este ultimul an în care o să postez pe blog... Nu ştiu ce să mai zic, sper ca de la anul să faceţi voi, cei care sunteţi în Vianu, blogul ăsta, trimiteţi comentarii şi eu le voi publica drept postări. Puteţi spune orice, tot ceea ce vă place sau ceea ce nu vă convine la liceu, iar eu voi publica părerile voastre, astfel încât toţi vor afla ceea ce spuneţi. Aşa ca noutăţi s-a schimbat directorul, acum este domnul profesor Sever Moldoveanu, iar eu voi face chimie cu fosta directoare. Se pare că o să se lipsească mult mai puţin de acum încolo, dar având în vedere că este ultimul an oricum nu voiam să lipsesc, pentru că nu mă voi mai întâlni niciodata cu orele astea, deci mie îmi este indiferent.
Ce e ciudat e că nu îmi pare rău că este ultimul an, vreau să ajung la o nouă etapă şi să trec de bac şi toate celelalte. Succes tuturor în noul an, indiferent în ce liceu sunteţi :)

Repartiţia în licee (şi ceva despre sistemul de învăţământ)

Felicitări celor care au peste 9.42 şi au dat în Vianu, aţi fost admişi. Mediile sunt enorme, şi nu reflectă deloc realitatea, până şi în Spiru Haret media de intrare este peste 9, să nu mai zic de Sava, unde s-a intrat cu 9.60. Parcă îi şi aud pe cei de acolo sau din alte licee cu medii mari: domn'e, păi la noi s-a intrat cu 9 şi o groază de sutimi, suntem foarte inteligenţi, etc.
Păi ce credeţi voi, că dacă mediile alea erau pe bune se intra cu mai mult de 9 şi un pic, în cel mai bun caz? Uitaţi-vă la cei care au intrat în Sava acum 4 ani cât au luat la bac. Cum e posibil ca un elev care a avut 9.50 sau pe acolo la începutul clasei a 9-a, plus medii măricele în liceu să ia 6 şi ceva la bac? Şi nu mă refer acum doar la Sava, mă refer la toate liceele, inclusiv la Vianu. Ce vreau eu să spun este că sistemul de notare este slab, notele sunt puse uşor, iar la bac rezultatele au fost pe măsură. Bine că sunt fericiţi elevii care intră într-a 9-a că au medii mari. Şi la ce vă ajută, prieteni, mediile alea? S-a intrat la Sava la bilingv cu 9.94. Teoretic, persoanele alea sunt atât de deştepte încât e imposibil să aibă la bac sub 9 şi ceva, doar că situaţia este alta. Admiţând că mai sunt câţiva care se lasă complet, tot nu ajungem la rezultatele slabe obţinute la bac.
Problema este că rezultatele din liceu şi din şcoala generală arată o situaţie falsă a notelor elevilor. Dacă nu mă credeţi, luaţi un elev care a terminat cu media 8 liceul şi întrebaţi-l noţiuni elementare din materiile pe care le-a studiat,specifice profilului. Vă garantez că nu va ştii să răspundă la multe dintre ele. Încă din generală elevii sunt făcuţi să creadă că sunt "valoroşi", prin mediile foarte mari care li se dau, fără ca acestea să reflecte în vreun fel cunoştinţele. Au fost peste 160 de elevi cu 10.00 în întreaga ţară. Păi la media asta ar însemna că toţi cei 160 sunt atât de buni încât este aproape imposibil să nu ştie toate noţiunile elementare din materiile importante, plus altele din materiile mai puţin folositoare. Pot paria că din cei 160 sunt foarte puţini care ştiu, de exemplu, să facă o problemă de asemănare. Şi mă bazez pe faptul că nu s-a dat la examen, iar la clasă notele se dau foarte uşor. Ce este mai rău este că această falsă impresie de deşteptăciune este dată încă din clasele 1-4. Am fost la premiere la sora mea (care, apropo, a intrat şi ea în Vianu, şi m-a rugat să îi fac rost de id-uri, adăugaţi guitaradelina pe mess dacă vreţi să vorbiţi cu ea), şi la clasele mici din 25 de elevi 20 aveau FB la toate materiile. Şi asta la toate clasele. Adică ei vor să îmi spună mie că 20 de copii din ăia 25 stiu tot ce le trebuie pentru nivelul lor. Păi atunci mă întreb şi eu, cu mintea mea de om de rând, care a absolvit cu 9.75, o medie care acum este considerată mică: cum e posibil ca dintr-o clasă cu 20 din 25 cu rezultate foarte bune la toate materiile, peste 4 ani să nu fie mai mult de 10 cu medii peste 9? Şi nu cred că se lasă toţi de învăţat, pur şi simplu calificativele din 1-4 au fost date foarte uşor.
OK, am analizat problema, am văzut cum se manifestă, acum ar trebui să ofer nişte soluţii. Care, evident, nu se vor aplica niciodată, le scriu doar de dragul de a scrie. Notele din generală să zic că nu sunt aşa o problemă, deşi sunt umflate rău. Problema principală este examenul de intrare la liceu, care a fost extrem de simplu. Orice elev care era în stare să citească şi să înţeleagă un text avea asigurat 8-8.50 la română, iar la matematică puteai lua peste 9 cu câteva noţiuni. Părerea mea este că ar trebui adăugată disciplina la alegere (istorie sau geogra), iar examenul ar trebui să fie ceva mai serios. Iar cei care nu iau peste 6 la examen să nu aibă voie să se înscrie la liceu. Fără posibilitate de repetare a examenului. Nu iei peste 6, îmi pare rău pentru tine, nu meriţi să intri la liceu, ai făcut 8 ani degeaba şi nu are sens să mai pierzi încă 4. Apoi, la liceu ar trebui să se facă 6-7 naterii, dintre care 2-3 opţionale, iar notele ar trebui luate din nişte examene semestriale, cu subiecte la nivel naţional pentru fiecare materie în parte. De bac pot spune că sunt mulţumit, deşi ar trebui scoase competenţele şi adăugată o materie la alegere, în afara ariei profilului. Iar cine nu trece bacu' să nu îl mai poată da a doua oară. Iar la intrarea în facultate examenul să fie naţional pentru fiecare specializare în parte, să nu existe prostia care se numeşte acum "concurs de dosare", iar în felul acesta probabil ar ajunge la facultate cam 10% din cei care intră în clasa 1. Ceea ce mi se pare corect. Restul la sapă, la figurat vorbind, dacă nu sunt în stare să facă o facultate atunci să lucreze ceva la care sunt buni. De asta sunt acum tot felul de incompetenţi în toate domeniile, au făcut cine ştie ce facultate obscură, au avut ceva relaţii şi au ajuns în posturi pe care nu le merită.
Până una alta, felicitări tuturor celor care au intrat la ce licee au vrut, şi aveţi grijă să nu ajungeţi şi voi ca generaţiile de până acum, încercaţi cel puţin să păstraţi un nivel minim de cunoştinţe.

Criterii de comparare între licee

Domnul profesor Manz a avut la un moment dat o idee interesantă: de ce toată lumea apreciază un liceu după media de intrare, când ea nu înseamnă de fapt nimic? Media de intrare mare nu înseamnă decât că un anumit liceu are un anume reunme, astfel încât vin mulţi elevi acolo. Ceea ce spune mai multe despre un liceu este media de "iesire", cu cât termină elevii care au intrat acolo. Din păcate nu cred că există o asemenea statistică, doar media de la Bacalaureat, doar că dacă întrebaţi mai multe persoane veţi vedea că liceul Tudor Vianu are clar cea mai mare medie de ieşire. De asemenea, elevii care intră la alte licee cu "renume" ajung să termine cu o medie mult mai mică decât cea cu care au intrat, ceea ce dovedeşte că nu sunt stimulaţi suficient să înveţe. Aşa ca statistică, media clasei mele a fost 9.67, şi sunt 23 de elevi, întrebaţi în absolut orice alt liceu despre media claselor, şi dacă mai găsiţi aşa ceva îmi arătaţi şi vă fac cinste ;) .

Un nou semestru

În fine, a început şi semestrul 2. În primul rând mi s-a schimbat profu' de mate, ceea ce este un lucru rău, având în vedere că îmi plăcea de fostul profesor ,dar se pare că aşa se întâmplă, dacă îmi place un prof de mate se schimbă.
Alt element negativ este că ni s-a schimbat programul, e un balamuc cum nu am mai vazut, săptămâna trecută am avut 4 ore de română în loc de 3, ceea ce este foarte aiurea.
Am văzut cum este noua profesoară de franceză, şi se pare că iar nu o să înţeleg nimic din ce se vorbeşte.
Cam atât mai interesant, revin când am noutăţi...

La mulţi ani, 2011!

A venit anul 2011, şi momentan tot ce pot spune legat de acest an este că e un număar prim, că în rest nu s-a întâmplat nimic până acum. Mi-am dat seama că vremea trece mult prea repede, adică m-am gândit ce s-a întamplat cu timpul care a trecut din septembrie şi până acum, şi sincer m-am speriat, adică nu îmi pot da seama cum s-au dus 4 luni...
În fine, poate anul acesta va fi mai bun şi mai interesant decât celelalte. Deşi nu prea cred, dar ar trebui să avem o doză de optimism. Am uitat să scriu, am auzit la sfârşitul anului trecut ceva ce mi s-a părut foarte urât... am auzit că au fost profesori care au insistat ca elevii să le cumpere anumite cadouri de Crăciun. În primul rând nu este nimeni obligat să cumpere cadouri unui profesor, în al doilea rând asta ar trebui să fie o atenţie pe care elevii să o arate profesorilor, nu un cadou care să coste sute de lei, adică mie mi se pare o manipulare a elevilor, ceea ce nu este normal. În fine, mai bine nu mai comentez.
Azi a fost prima zi de şcoală, şi a fost destul de bine, în sensul că nu am făcut franceză si am putut pleca acasă, mai ales ca eu dormisem o singură oră noaptea.
Poate anul acesta voi scrie mai mult pe blog, mi s-a sugerat să fac asta, doar că nu prea am ce scrie doar despre liceu, aşa să bag chestii foarte plictisitoare nu ar avea niciun sens (nu contest că am băgat, oricum, şi lucruri mai puţin interesante). Eventul o să încerc să mai iau câte o idee interesantă auzită în vreo oră şi să o comentez, nu ştiu. Până una alta, vă urez succes în noul an şi cât mai multe realizări.

Din nou la scoala

Am revenit din nou pe coridoarele liceului.In primul rand, invat de dimineata. Si momentan este groaznic. Nu ma pot obisnui sa ma trezesc la ora 6. Astazi am reusit sa ma trezesc la 6:50 in conditiile in care la 7:30 incep, si fac 40 de minute pana la scoala; in 5-6 minute eram deja afara. Ieri a fost prima zi de scoala, si a inceput cu o veste proasta: ministrul s-a gandit sa avem ore si in prima zi. Evident ca nu s-a facut nicio ora, dar ideea a speriat mai ales pe cei de clasa a 9-a, care au ramas pana la 7:30. Noi nu am stat decat sa vorbim cu profa' de engleza vreo 10 minute si dupa am plecat, desi mai aveam o ora cu ea. Din cauza ca avem acum doua clase de a 5-a care invata dimineata, invat acum in laboratorul de fizica, ceea ce e bine daca ma gandesc ca stam 3 in banca, desi ma face sa ma gandesc la liceele mai slabe, unde laboratoarele sunt toate in sali de clasa. A venit si ministrul, insotit de foarte multi ziaristi, ne-a spus cateva cuvinte si a plecat, iar la inceput a dat mana cu cativa elevi; teoretic ar trebui sa fiu onorat ca m-am numarat printre ei... Am cunoscut si niste boboci, majoritatea pareau in regula, desi parca nu mai sunt atatia metalisti ca in alti ani; eu cel putin am gasit unul singur care era mai convins; din fericire sunt destui care asculta rock si metal, dar am gasit si unul care arata a manelist... poate a fost doar o impresie.
Acum, pe scurt, legat de scoala. Domnu' Sever ne-a lasat... A zis ceva de genul: ehipa era buna, dar nu erau rezultate; in concluzie trebuie schimbat antrenorul :)). Am auzit ca noul profesor e destul de rau; vad maine care este adevarul. La engleza cred ca o sa am o viata usoara, ca si pana acum, desi nu mai fac cu aceeasi profesoara. Cred insa ca va trebui sa vin la ora de sport de acum incolo, din cate am auzit. A, si o veste buna, s-a reintors domna Manz, deci o sa fie mai usor la franceza de acum, si probabil o sa si invat cate ceva.

Înainte de toate

Salut! Mă numesc Iancu David Traian, şi aşa cum puteţi observa, sunt elev la C.N. de Informatică "Tudor Vianu" din Bucureşti. Am hotărât că este bine să încep un blog despre viaţa elevilor de la noi din liceu, deoarece majoritatea au o părere greşită despre liceul acesta, crezând că aici nu vin decat elevi "tocilari", că este un regim sever, etc, etc, iar partea cea mai proastă este că până si elevilor buni le este frica de acest liceu, aşa că anul acesta nu am avut o medie de intrare strălucită: 9,31... Acum un an, când am intrat eu, media de intrare a fost 9,17, o medie cu mult sub asteptările liceului nostru, mai ales că în anul precedent media a fost 9,51. Sper că prin acest blog voi reuşi sp atrag atenţia elevilor talentaţi să vină aici, deoarece alegere mai bună nu se poate face.