Mi-e dor de liceu...

Am fost ieri prin liceu, aşa, total întâmplător, am fost pe la o prietenă şi după ne-am gândit să mergem să îl vizităm pe d-l  Manz, şi chiar m-am simţit bine acolo, nu doar pentru că mă recunoşteau oameni pe care eu nu îi ştiam, da' parcă mă simţeam mai tânăr, vedeam figuri mai copilăroase, nişte elevi care încă nu au avut de înfruntat nicio piedică şi sunt fericiţi. Poate spuneţi că aşa gândesc atunci, că sunt mare, dar eu am conştientizat mereu că nu sunt stresat în liceu. Veneam la ce oră voiam, stăteam la ce ore voiam, plecam când voiam, nu aveam niciun stres, era frumos. Nu ştiam în ce zi sunt, la ce materii am de învăţat pentru săptămâna viitoare, eram un om fericit. Acum.. pot să nu vin la nimic dacă nu vreau, nu îi pasă nimănui, am teme lungi, week-enduri în care în loc să ies afară stau să bag cod până la 2 noaptea (mă rog, s-a întâmplat doar o dată), din astea.

Mi-a plăcut că am recunoscut anumite stereotipii printre elevi, începând cu băieţii tocilari care stau şi vorbesc despre mate şi terminând cu cocalarii care stau la agăţat în spate. Ce nu mi-a plăcut a fost să aflu că ăştia din generală fumează mai rău decât ăştia din liceu. Adică totuşi, rebeli, rebeli, bine, da' să fumezi de la 12 ani e totuşi o mare prostie... Adică în generaţia mea lumea s-a apucat de aşa ceva pe la 16-17 ani, când deja organismul nu mai se dezvoltă foarte tare, da' la 12 ani, când eşti în creştere.. În fine, treaba lor, o să ajungă în curând toţi copiii ca puradeii ăia de 7 ani cu ţigara în gură...

Am înţeles că acum se face foarte tare info, sunt multe pregătiri, iar elevii chiar au avut super performanţe, 3 în lot mi se pare extraordinar. Aşa că pentru cine îşi doreşte să facă ceva cu informatica e clar o singură alegere, sunt pregătiri multe, şi cred că sunt gratis, o oportunitate pe care nu o găsiţi nicăieri altundeva.

Baftă în continuare şi succes celor care au bacul, sper să duceţi şi voi renumele mai departe şi să fie promovabilitate 100% :D

Aşa, de început de an

OK, am intrat în 2013, şi ca de obicei vreau să îmi exprim câteva gânduri pe blog pentru voi, cei care sunteţi în Vianu, şi nu numai, pentru liceeni si pentru cei care rămân cu sufletul tânăr indiferent de trecerea anilor. Nu ştiu ce o să ne rezerve 2013, singurul an "ghinionist" din viaţa noastră, dat fiind că se termină cu 13, iar până în 2113 mă îndoiesc că mai ajunge careva. Urmaţi-vă dorinţele şi porniţi anul cu o doză de optimism, tot ce v-aţi dorit s-ar putea realiza în anul acesta cu puţină ambiţie şi determinare. Şi nu uitaţi, puteţi să îmi trimiteţi şi voi articole pe blog (le puteţi pune la comentarii, au mai făcut şi alţii aşa), şi puteţi specifica dacă vreţi să vă pun şi numele sau nu. Eu am terminat, dar liceul continuă, şi este rândul vostru să scrieţi aici. Indiferent de regulamentele tâmpite introduse în liceu, pe blogul ăsta vă puteţi exprima liber, fără consecinţe, să moară toţi profesorii care nu vă suportă de ciudă. Îmi puteţi spune absolut orice, atâta timp cât se foloseşte un vocabular de bun simţ.

Am auzit o poveste amuzantă de la un prieten de facultate care a terminat Viteazu, mi-a zis că s-a întâlnit în vara trecută cu mamele unor copii care voiau să dea la Viteazu, şi i-au zis că sunt fericite că liceul are multe informaţii, inclusiv pagină de facebook, în schimb despre Vianu nu au găsit decât ... blogul lui David Iancu. După părerea mea, blogul lui David Iancu exprimă mult mai bine realitatea dintr-un liceu decât orice altă pagină de facebook sau detalii seci, este aici o întreagă viaţă de licean, cu bune şi cu rele, iar acum este rândul vostru să continuaţi tradiţia, să nu lăsaţi liceul fără informaţii. Spuneţi tot ce vă place şi ce nu vă place, tot ce ţine de colegi, profesori, atmosferă, sau chiar articole care nu au neapărat o tangenţă directă cu liceul, nu mă supăr. Vorba lui Heliade: scrieţi băieţi, orice, numai scrieţi! Ieşiţi din anonimat, scrieţi ceva care va rămâne, verba volant scripta manet, aşa că nu mai aşteptaţi... La mulţi ani!

Ha, a venit vacanţa

În sfârşit, a venit vacanţa şi pentru mine, deja nu mai suportam să dau teste din câte o sută de pagini, să am teme la care lucrezi între 5 şi 10 ore, sau alte chestii din aceeaşi categorie. La voi oricum, e mult mai bine, că eu încep sesiunea pe 20 ianuarie, deci mai e de muncă semestrul ăsta.. Mai am două teme, un proiect, un test, apoi sesiunea, unde tot ce sper este să intru cu un punctaj suficient de mare din timpul semestrului ca să nu am emoţii, să pot lua oricât acolo. Bine, la programare e obligatoriu să ai jumătate din punctaj şi în sesiune, dar nu e ca şi cum mi-aş face probleme acolo.
Voi ce mai faceţi? Hai că ştiu că sunt mulţi care urmăresc blogul ăsta, are câteva zeci de mii de vizualizări, aşa că acum, că tot mai e puţin şi se termină anul, puteţi să îmi spuneţi impresii legate de blogul ăsta, sau, de ce nu, legate chiar de mine. Nu vă abţineţi de la înjurături, dacă vreţi neapărat, pentru că oricum nu voi publica decât comentariile pozitive, dar cel puţin e bine să ştiu :) Vacanţă plăcută şi la mulţi ani!

Defilarea absolvenţior

Azi am avut defilarea, şi o să povestesc câte ceva despre cum a decurs ziua. În ciuda a ceea ce credeam, că o să fie un eveniment plictisitor, a fost ceva deosebit, şi chiar merită să vă duceţi într-a 12-a, este ceva unic în viaţă.
 Ne-am întâlnit la 8:00 la Romană. Din păcate vremea nu a ţinut cu noi, aşa că a trebuit să îndurăm ploaia torenţială. Defilarea propriu-zisă înseamnă că fiecare clasă se îmbracă în ceva anume şi mergem pe stradă, tot liceul, de la Romană până la liceu. Noi am fost costumaţi în oameni din perioada interbelică: băieţii cu costum, baston, joben, iar fetele cu rochii specifice. Alte clase s-au îmbrăcat în îngeri şi demoni, doctori şi pacienţi, arabi şi arăboaice, egipteni, hawaieni, şi încă vreo două teme, care îmi scapă acum.
Încet încet lumea s-a adunat, au apărut şi ceva profi, prilej cu care s-au scandat diverse mesaje, pe care nimeni nu ar fi îndraznit să le spună în mod normal, apoi în ciuda ploii care nu se oprea am luat-o la drum, toţi cu umbrelele după noi. Ploaia nu ne-a oprit să ne strigăm liceul, clasele şi alte mesaje de acest gen. Nu au fost mulţi oameni care să ne vadă, dar până la urmă nici nu mai conta, ideea era să ne simţim noi bine, defilarea era pentru noi, nu pentru ceilalţi. Ce mi s-a părut urât a fost că au venit foarte puţini profesori, aşa cum noi am putut îndura ploaia trebuia să o suporte şi ei, dacă le-ar fi păsat de noi. Trecând peste, a fost ceva drăguţ, amuzant şi ... cam ud.
Momentul care m-a surprins de-a dreptul a fost când am intrat în liceu. Pe lângă faptul că am intrat pe o uşă care nu se foloseşte în mod normal, şi dă direct în holul mare al liceului, tot restul şcolii era acolo, aplaudând, şi chiar mai mult, am fost întâmpinaţi cu flori. Pentru mine chiar a fost un moment emoţionant, şi sunt sigur că şi ceilalţi au simţit la fel.
Apoi fiecare diriginte, împreună cu un elev desemnat de la fiecare clasă, a ţinut câte un discurs. Aş vrea să le mulţumesc colegilor mei pentru că mi-au făcut onoarea să mă numească pe mine să ţin discursul, deşi sigur ar fi fost destui cel puţin la fel de buni ca mine, şi pentru mine chiar a fost o onoare să îmi pot reprezenta clasa. Discursul meu a fost ultimul, şi având în vedere că nu s-a înţeles foarte bine îl postez aici, redând marea majoritate a cuvintelor pe care le-am spus (nu am venit cu nimic scris, aşa că nu pot reda exact):
"Având în vedere că sunt ultimul care vorbeşte, aş vrea să ţin un discurs mai puţin obişnuit, încercând să exprim sincer părerea mea şi a colegilor mei legată de aceşti patru ani. Poate că sinceritatea doare, dar eu doresc să spun adevărul, şi sper ca fiecare dintre cei prezenţi să mă asculte.
Nu vreau să spun ca toţi ceilalţi ce minunat a fost, ci dimpotrivă. Nu am fost o clasă foarte unită, în schimb am avut de învăţat nişte lecţii de viaţă deosebit de importante. Pe de o parte am avut de învăţat că în viaţă trebuie să facem o alegere, putem să ne păstrăm demnitatea şi să continuăm cu fruntea sus, sau putem să fim prefăcuţi, linguşindu-i pe cei mai puternici decât noi, pentru a avea succes. Pe de altă parte, am avut de învăţat că în viaţă suntem singuri, şi oricât de mulţi prieteni am avea până la urmă nu ne putem baza decât pe noi înşine, pentru că fiecare îşi vede doar interesul său.
Legat de profesori, pot spune că am avut atât profesori deosebiţi, care chiar ne-au învăţat multe, cum ar fi domnul profesor Manz sau domnii profesori de matematică pe care i-am avut [am avut 3 de-a lungul anilor], în schimb există şi profesori care au abuzat de autoritatea lor, sau cărora nu le-a păsat deloc de noi. De la toţi am avut câte ceva de învăţat.
Sper ca acolo unde vă duceţi să fiţi cei mai buni şi să nu uitaţi că ceea ce ştiţi se datorează şi acestui liceu. Termin cu un citat din Socrate: Cunoaşte-te pe tine însuţi!"
După acest discurs am fost prin liceu, să îmi iau rămas bun de la toţi colegii pe care îi ştiam, apoi am făcut multe poze, probabil mai multe decât în toţi cei 4 ani (asta apropo de clase unite), şi la final am asistat la meciul elevi-profesori, ocazie cu care mi-am luat la revedere (un adio e mai bun, vorba unui cântec) de la cei pe care îi ştiam de la clasele 9-10.
Pentru mine a fost o zi deosebită, şi aş vrea să ştiţi că oricine din Vianu ar dori să vorbească vreodată cu mine mi-ar face o bucurie.

Mda, clasa a 12a

Mda, am trecut de jumătatea semestrului al doilea, şi ce pot să vă spun este că într-a 12a este foarte naşpa... Pe lângă faptul că la şcoală nu mai facem absolut, da' absolut nimic, şi venim degeaba, doar să facem prezenţa, în loc să facem ceva util, sau cel puţin ceva amuzant, atmosfera generală este foarte încordată, toată lumea parcă şi-a făcut din bac scopul vieţii, îi vezi pe toţi cum stau ca nişte obsedaţi cu variantele la şcoală şi cum discută pauză de pauză despre chestii de genul ăsta... Nu zic că eu nu învăţ pentru bac, da' acuma nu înseamnă că asta trebuie să îmi ocupe tot timpul, la şcoală aş vrea să vin să mă mai şi relaxez. Şi nu e doar la mine în clasă, şi în restul şcolii e cam la fel, întrebi lumea ce are de gând să facă în săptămâna altfel, răspunsul e clasic deja: îmi trag scutire şi lucrez la mate!

Legat de ce se face efectiv la şcoală, acum am 2 note aproape la toate materiile, şi cu toate astea sunt obligat să vin la toate orele, deşi majoritatea sunt inutile. În ultimele 2 săptămâni densitatea medie la mine în clasă a fost de 10 oameni pe zi, şi mi se pare normal, vin la şcoală şi după vreo două ore ajung efectiv să constat că mai bine stăteam şi dormeam. Aşa ca un exemplu, a fost o zi când am venit la şcoală la prima oră, după la a treia oră rămăsesem în jur de 5, a venit profa, evident că nu am făcut oră 5 oameni, şi după aveam două ore aceeaşi materie, dupa vreo 30 de minute a plecat profa, i se făcuse şi ei silă să stea cu 5 oameni în clasă... Aşa că am plecat acasă, dar evident, s-au găsit vreo 3 care să rămână, aşa că ne-am luat absenţe toţi la ultima oră, în care evident că nu s-a făcut nimic în afară de notarea absenţilor. Şi asta e doar aşa un caz izolat. Am câţiva colegi mai inteligenţi, şi-au tras niste scutiri pe câteva săptămâni şi au venit la şcoală doar când au vrut.

De departe cel mai ciudat lucru este că deşi suntem a 12a, şi notele nu mai contează la absolut, da' la absolut nimic, foarte mulţi (vorbesc în general) au devenit nişte sclavi şi vor să fie ei cât mai bine văzuţi de profesori, eventual în defavoarea altora, şi efectiv, nu înţeleg de ce, mai ales că acuma chiar nu contează. Înţeleg, te-ai străduit până acum să ai note bune, mai era o bursă, o chestie, da' acuma, la sfârşitul clasei a 12a, te-ai aştepta să fie oamenii mai luminaţi, să se vină la ore doar pentru a se asigura nişte note, şi în rest să stăm acasă să învăţăm sau măcar să nu pierdem timpul inutil.

Singura materie la care facem efectiv ceva este matematica, în rest chiar şi la materiile de bac nu facem doar variante, aşa cum ar fi normal, sau chiar nu facem deloc, aşa că fiecare trebuie să se descurce cum poate, ori să-şi bage meditaţii, ori, aşa cum fac eu, să înveţe singur.

Deşi nu aş fi crezut, abia aştept  să termin liceul, să scap de toate orele inutile, de stres, şi de atmosfera asta. Nu mai ies oamenii pe afară, nimic, toată lumea închisă în casă şi lucrează. Citisem acum câteva zile într-un blog că toată lumea într-a 12a se gândeşte la balul de absolvire, mi-a venit să râd, la noi aproape că nu se menţionează, o să fie un eveniment ca oricare altul şi atât. Ce pot să vă spun, succes dacă sunteţi în clasa a 12a!

Consiliul şcolar al elevilor

Am aflat şi eu de curând că există aşa ceva, datorită unei iniţiative a unei colege de la 11 F, care a avut o idee foarte tare, a făcut Rock's Day în Vianu, şi a băgat rock şi metal în pauze, aşa încât toată lumea care ieşea afară auzea muzica.. Părerea mea este că dacă a reuşit să convingă directorii să facă  asta înseamnă că are ambiţie şi ar putea face ceva interesant pentru elevi, aşa că eu vă sfătuiesc să o votaţi. Ea spune că vrea să organizeze diverse activităţi pentru elevi : dezbateri, concursuri, etc, având în spate experienţă, deoarece a mai făcut parte dintr-un consiliu asemănător, deci dacă o votaţi s-ar putea să aveţi parte de nişte chestii (chestii, nu lucruri, lucrurile sunt doar cele care se pot percepe prin simţuri) atractive.

Şcoala...

  Mă gândeam zilele astea cam ce reprezintă şcoala, dincolo de aspectul educativ. Stăm 12 ani pe băncile şcolii, iar viaţa noastră este influenţată iremediabil de aceşti ani. Pentru fiecare şcoala înseamnă altceva, în funcţie de colegii pe care i-a avut. Până la urmă, după nişte ani rămânem doar cu amintirile legate de colegi, iar când ne gândim la şcoală notele şi profesorii rămân în urmă, important este cum am petrecut timpul cu colegii.
  În funcţie de şcoală sau liceu, petrecem 4, 8, sau chiar 12 ani cu anumite persoane, pentru ca apoi să începem o nouă etapă, iar toţi acei colegi (sau aproape toţi) să dispară din viaţa noastră, ca şi cum nu i-am fi cunoscut niciodată...  Cu toate astea, amintirile rămân, iar statutul avut în şcoală şi atmosfera de acolo va afecta şi restul vieţii.
  Pentru mine, probabil că şcoala (cel puţin în momentul de faţă) reprezintă un loc în care găsesc persoane cu care să pot discuta nişte idei interesante, să mai glumesc şi în general să îmi petrec timpul într-un mod plăcut. Din generală nu pot să spun că am amintiri aşa de plăcute, iar în momentul de faţă generala nu mai reprezintă nimic, e doar o perioadă din viaţa mea de care sunt fericit că am scăpat. Bine, şi acum îmi doresc să treacă anul acesta, dar din cu totul alte motive, doresc să încep ceva nou, parcă m-am plictisit de atâţia ani în care am făcut mai mult ce nu am vrut decât ce am vrut (asta dacă mă gândesc la câte ore am vrut să merg şi la câte nu).
 Probabil că şcoala este cea mai frumoasă perioadă din viaţă, după încep adevăratele probleme, deşi probabil că mulţi consideră că au într-adevăr multe pe cap. Vă spun doar că va veni o vreme când veţi dori să vă întoarceţi pe băncile şcolii, să aveţi bani de la părinţi şi mâncarea gata făcută când ajungeţi acasă.
  Şcoala... Toată lumea o evocă, amintindu-şi de vremea când erau cu adevărat fericiţi... 12 ani poate că e mult, dar cu siguranţă dacă ar fi fost mai mulţi nu am fi regretat.
  Las ca o provocare întrebarea: ce reprezintă Şcoala pentru voi?

Câteva teste...

Săptămâna asta am dat nişte teste, dintre care două mi s-au părut extrem de scârboase. Primul a fost la română, şi a fost cel mai groaznic test pe care l-am dat in viaţa mea. Niciodată nu am vazut un test care să te pună să toceşti mai mult decât in ăla. Testul consta în lecţia pe care trebuia să o învăţăm scanată, doar că vreo 30 de cuvinte erau şterse, şi noi trebuia să le completăm. Erau şi termeni mai importanţi, dar erau o grămadă de detalii pe care nu aveai cum să le reţii. Eu ştiam în mare toată lecţia, doar că mai mult de două treimi din cuvinte (în cel mai bun caz) nu am scris. Asta este ceva de genul: hai, învăţaţi cuvânt cu cuvânt, nu are importanţă dacă aţi înţeles ceva din lecţie, trebuie să ştiţi toate cuvintele... În fine, mai bine nu mai spun despre limba română şi despre cum se acordă notele pentru că nu aş face o imagine prea bună liceului.
Al doilea test pe care l-am dat a fost la geografie. Lipsisem prima oară din motive obiective şi profesoara se uită la mine şi zice: am pregătit un test special pentru tine! Mă uit eu pe test, harta lumii şi multe întrebări din ea, în condiţiile în care nu aveam de învăţat pentru test decât nişte definiţii inutile. Eu nu comentez nimic, au spus alţii destule pe facebook :)).
În fine, ultimul test pe care l-am dat a fost la bio. În mare parte ştiam subiectele, ştiam şi ceva materie, dar faza tare a fost că s-a copiat ca nicaieri altundeva, având în vedere în primul rând că eram în laboratorul de bio, unde stăm unul lângă altul.
Măcar în perioada următoare voi fi ceva mai puţin ocupat, aşa că o să am timp şi de chestii mai amuzante, sporturi, ca să zic aşa ( e o aluzie) :))