Avem dreptul să ne exprimăm!

Ok, am de gând să scriu acum un articol care va stârni multe reacţii adverse, aşa cum s-a întâmplat cu toate articolele mele, în ultimul timp. Dar ghiciţi ce, nu mă interesează! Constituţia României îmi permite să vorbesc liber despre ceea ce vreeau, să critic pe oricine, şi am de gând să mă folosesc mereu şi mereu de acest drept. Nu aş fi scris articolul acesta dacă nu aş fi văzut că s-au aflat anumite chestii şi de cei din exterior... Pun aici un link cu un blog al unei persoane care a făcut un studiu pentru facultate despre Vianu:
drepturifaradelege.wordpress.com

„Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.Cenzura de orice fel este interzisa” (cap. II, art. 30, alin.  1 si 2)"

Din păcate, în liceul pe care l-am făcut acest lucru nu mai este valabil. Conducerea liceului a încălcat constituţia, având nu mai puţin de 3 articole în regulament în care se prevede că nimeni nu îşi poate vorbi liceul de rău şi un articol care prevede că profesorii nu au dreptul să se bârfească între ei. Cu ce drept fac ei asta? Cu niciun drept, fac abuz de putere, exact aşa cum obişnuiau să o facă cei din regimul comunist, şi îmi pare foarte rău să o spun, dar aşa este. Toţi sunteţi curioşi de ce s-au impus măsuri atât de absurde. Ei bine, în vară, după ce am terminat liceul, mi-am permis să fac un articol în care criticam defectele anumitor profesori, iar domniile lor, în loc să îşi recunoască defectele şi să încerce să le îndrepte, au preferat să pună totul sub tăcere. A trebuit să scot postările respective de pe blog, nu insist asupra detallilor, dar nu mi se pare normal ceea ce se întâmplă. Nu vreau să dau nume, cert este că undeva acolo sus, anumiţi profesori importanţi şi cu relaţii importante în politică s-au supărat pe articolele mele, parţial inofensive, şi s-au gândit să instituie un fel de dictatură în liceu. Iar de când am plecat am auzit că este din ce în ce mai rău. Toată lumea îmi zice că s-au făcut mai răi toţi profesorii, toţi îmi spun că abia aşteaptă să termine şi alte chestii din astea. În ritmul ăsta toţi olimpicii, mândria liceului, o să migreze la ICHB, o să scadă media de intrare şi marele prestigiu al Colegiului se va duce de râpă..

Un liceu bun oferă libertate, asta nu vor cei de sus să înţeleagă. Cât am fost eu în liceu a fost super, fiecare se putea axa pe ceea ce voia, la celelalte materii profesorii erau mai îngăduitori, iar absenţele erau tolerate în limita bunului simţ. Dacă se doreşte performanţa atunci trebuie să se accepte că elevii trebuie să aibă mai multă libertate. Profesorii, crescuţi în fostul regim, când profesorul era reprezentantul lui Dumnezeu, vor acum acelaşi respect. Doar că în loc de respect nu obţineţi decât teamă. Profesorii tineri au cu totul o altă atitudine. Cei care nu au împlinit vârsta de 40 de ani şi nu au trăit suficient pe vremea lu' împuşcatu' încearcă să fie oarecum prietenii elevilor, nu nişte persoane de care aceştia trebuie să se teamă. Spuneţi că suportaţi comunismul... dar acţionaţi întocmai ca ei. După cum ar spune profesoara mea de română din liceu, ăsta este "contrastul dintre aparenţă şi esenţă". Vreţi o aparenţă frumoasă pentru liceu? Interziceţi opinia publică. Vreţi ca elevii să fie mândrii de liceul lor, să nu mai spună că a ajuns o adunătură de fiţoşi şi că nu mai sunt rezultate? Lăsaţi elevii să se exprime liber, fără teama de a fi controlaţi.. Investiţi bani aiurea... Cumpăraţi camere şi cataloage electronice, de parcă învăţământul sute de ani ar fi stat în tehnologie. Orice profesor ştie că cel mai bine se învaţă cu foaia şi pixul în mâna elevului şi creta în mâna profesorului. Fără slideuri, fără alte aberaţii din astea. Că doar elevii nu sunt retardaţi să primească informaţii pe nişte foi pe care să nu le proceseze. Iar după ce aceste decizii vor fi luate, calitatea învăţământului şi fericirea elevilor va cereşte exponenţial.