Aşa, de început de an

OK, am intrat în 2013, şi ca de obicei vreau să îmi exprim câteva gânduri pe blog pentru voi, cei care sunteţi în Vianu, şi nu numai, pentru liceeni si pentru cei care rămân cu sufletul tânăr indiferent de trecerea anilor. Nu ştiu ce o să ne rezerve 2013, singurul an "ghinionist" din viaţa noastră, dat fiind că se termină cu 13, iar până în 2113 mă îndoiesc că mai ajunge careva. Urmaţi-vă dorinţele şi porniţi anul cu o doză de optimism, tot ce v-aţi dorit s-ar putea realiza în anul acesta cu puţină ambiţie şi determinare. Şi nu uitaţi, puteţi să îmi trimiteţi şi voi articole pe blog (le puteţi pune la comentarii, au mai făcut şi alţii aşa), şi puteţi specifica dacă vreţi să vă pun şi numele sau nu. Eu am terminat, dar liceul continuă, şi este rândul vostru să scrieţi aici. Indiferent de regulamentele tâmpite introduse în liceu, pe blogul ăsta vă puteţi exprima liber, fără consecinţe, să moară toţi profesorii care nu vă suportă de ciudă. Îmi puteţi spune absolut orice, atâta timp cât se foloseşte un vocabular de bun simţ.

Am auzit o poveste amuzantă de la un prieten de facultate care a terminat Viteazu, mi-a zis că s-a întâlnit în vara trecută cu mamele unor copii care voiau să dea la Viteazu, şi i-au zis că sunt fericite că liceul are multe informaţii, inclusiv pagină de facebook, în schimb despre Vianu nu au găsit decât ... blogul lui David Iancu. După părerea mea, blogul lui David Iancu exprimă mult mai bine realitatea dintr-un liceu decât orice altă pagină de facebook sau detalii seci, este aici o întreagă viaţă de licean, cu bune şi cu rele, iar acum este rândul vostru să continuaţi tradiţia, să nu lăsaţi liceul fără informaţii. Spuneţi tot ce vă place şi ce nu vă place, tot ce ţine de colegi, profesori, atmosferă, sau chiar articole care nu au neapărat o tangenţă directă cu liceul, nu mă supăr. Vorba lui Heliade: scrieţi băieţi, orice, numai scrieţi! Ieşiţi din anonimat, scrieţi ceva care va rămâne, verba volant scripta manet, aşa că nu mai aşteptaţi... La mulţi ani!

M-am întors!

Salutări, profesori care citiţi posturile mele fix în secunda în care apar, vă doresc la mulţi ani şi multă baftă.
M-am gândit să mai postez şi eu ceva pe blogul ăsta, pentru că sigur o să facă foarte multe vizualizări. Ceea ce mi se pare foarte tare. Cu ce aş putea să încep decât cu faptul că îi mulţumesc d-lui profesor Chiteş că ne-a predat mai multă matematică decât trebuia. Deşi mulţi l-au înjurat în timpul anului (eu nu eram printre ăia :)) ) acum la facultate chiar m-au ajutat cunoştinţele respective, când au auzit colegii mei de serii şi spaţii vectoriale se uitau ca proştii la tablă, eu mă uitam la ei şi le ziceam: bă, asta am făcut în liceu ...

Îmi pare rău că nu mai sunt la liceu doar dintr-un singur motiv: sesiunea este în ianuarie, eu în ultima săptămână de şcoală dau trei teste şi mai am şi de făcut o temă mare la engleză, abia aştept să termin, vacanţa nu a părut niciodată aşa de îndepartată. În rest la facultate e mai bine, chiar dacă momentan fac multe materii care nu mă interesează, dar cel puţin există o libertate mult mai mare. Adică poţi face ce vrei, vii când vrei, unde vrei, e responsabilitatea ta, contează doar să ai note de trecere în teste şi examene.

La un moment dat am spus eu de un profesor că este comunist, am înţeles că s-a supărat cam tare, deşi nu avea de ce. Dânsul avea un punct de vedere, nu îţi poţi da cu părerea despre o persoană pe care nu ai avut-o la clasă, ceea ce este total adevărat, nu sunt în măsură să spun cum este, dar nu trebuie să se supere pe mine, trebuie să se supere pe elevii lui, în cel mai rău caz, presupunând că ar trebui să se supere pe cineva. Adică nu ţin minte să fi fost vreunul care să îmi fi zis altceva, toţi îmi ziceau că este cam comunist. Încă ceva, să nu confundăm comunismul în sensul strict cu comunismul în sensul pe care îl dau elevii. Sensul al doilea nu se referă la apartenenţa la o ramură politică, ci la modul de comportare. "Comunist" înseamnă, în limbaj colocvial, persoană care acordă regulilor o importanţă exagerată sau o persoană care face abuz de putere. Nu ar trebui să se supere pe mine, nu fac niciun nume public, eu spun doar ce am auzit de la alţii. Iar până la urmă interesul profilor ar trebui să fie şi ca elevii să aibă o părere bună despre ei. Zic şi eu...

Aşa, am auzit una tare, liceul fostei directoare ar fi de fapt o afacere PDL-PSD, prin care se face spălare de bani sau ceva. Nu ştiu ce să zic, sincer nu mă interesează, dar mi s-a părut amuzant. Chiar dacă este adevărat nu pot decât să îi felicit pentru ingeniozitate. Adică acum se explică de ce taxele sunt de 9000 de euro pe an, aşa pare mai logic.

A, şi mai regret că nu mai am aşa de mult timp liber, în liceu mă duceam să mă distrez la ore, acum efectiv e mult prea epuizant, nu mai am timp de altceva, ajung acasă şi cad în pat pentru că efortul depus la ore este suficient de mare..Voi ce treabă aveţi, vă distraţi :))

A, cică pe 21 murim. Mi-am imaginat un scenariu destul de interesant legat de sfârşitul lumii. Să presupunem, de dragul discuţiei, că ar fi clar sfârţitul lumii pe 21, un asteroid imens loveşte pământul şi nu avem mijloacele necesare pentru a-l distruge în timp util. Ce s-ar întâmpla? Ar fi haos total, oamenii s-ar omorî pe stradă, nu ar mai merge nimeni la servici sau la ore, ar fi oameni beţi şi drogaţi peste tot, sinucideri în masă, chestii de genul ăsta.. Eu chiar nu ştiu ce aş face, probabil aş încerca să îmi petrec timpul cu oameni cu care m-am înţeles bine. Sau nu ştiu :)) Vă las pe voi să vă gândiţi cum aţi reacţiona. :)

Balul de absolvire

În mod incredibil am avut deja balul de absolvire, şi sincer nu prea înţeleg unde s-a dus tot timpul ăsta, acum o zi începeam clasa a 12-a şi acum... gata. Lăsând asta la o parte, balul s-a ţinut la Marriott (că doar suntem cu fiţe, lux de Vianu :)) ) şi a fost un eveniment de neuitat (cel puţin partea pe care n-am uitat-o ).
Pe lângă faptul că ne-am îmbrăcat toţi la costum, ceea ce a fost destul de amuzant, am putut să vorbim poate pentru ultima oară cu toţi colegii de generaţie cu care ne-am înţeles în aceşti ani. Balul în sine a fost amuzant, a fost un concurs de dans elevi-profesori, apoi fiecare clasă a prezentat un colaj cu poze făcute de-a lungul celor 4 ani, iar cel mai surprinzător eveniment a fost o cerere de căsătorie, o colegă de generaţie a fost cerută de faţă cu toată lumea, lumea a început să urle "spune da!", fata a spus da, şi toată lumea a fost încântată. Bine, după mi-am dat seama că probabil vorbiseră înainte, având în vedere că nu a părut surprinsă aproape deloc, dar chiar şi aşa tot a fost drăguţ :).
Am avut ocazia să vorbesc cu colegii de la fosta mea clasă, şi din câte am observat voi fi coleg cu mulţi dintre ei la facultate (asta presupunând că intru). Ce mi s-a părut tare e că o colegă m-a felicitat pentru faptul că am ţinut blogul acesta, lăsând să se vadă felul în care am evoluat dintr-a 9-a şi până în prezent, şi din câte ţin minte m-a întrebat dacă am evoluat în bine sau în rău, iar eu am zis că orice acumulare de experienţă este practic o chestie bună.
Din păcate nu am avut ocazia să îmi revăd decât o mică parte din profesori, pentru că au venit foarte puţini, fapt care mi s-a părut regretabil, având în vedere că probabil nu îi voi mai întâlni. În rest,ce se întâmplă la bal rămâne acolo, sau cel puţin aşa ar trebui :).